ICRNY – Freedom for Lazy People – scandalul se amplifica

freedom-for-lazy-people

Later edit: mesaje de sustinere pentru Cristi si cauza lui apar prin blogosfera autohtona: 1 2 3 4 5 6

I visited ICR NY for a week in 2002; it was the saddest, worst possible place to be in all of New York; there was a show going on, but I remember asking the guards if anybody visited it, and their telling me that not a single soul entered the gallery for days on end…

Update: pentru doritorii de lamuriri, maine la ora 11:00 are loc o conferinta de presa la Carturesti-ul din Arthur Veron despre “Freedom for Lazy People” [later edit: Miron Ghiu ne prezinta conferinta de presa in forma video]

De la ultima noastra relatare despre incidente, lucrurile par a se complica pentru staff-ul ICRNY:

  • insusi Ion Iliescu s-a sesizat pe blogul lui si ia o pozitie solidara cu cea a contestatarilor expozitiei
  • sefu’ al mare de la Senat – il stiti – Nicu Vacaroiu! – a comandat o ancheta
  • Cristi Neagoe&compania de la ICRNY au fost vizitati de NYPD la sesizarea lui Robert Horvath (scandalagiu de profesie si alungat de pe tarmurile culturale romano-newyorkeze); la fel cum au venit cei de la NYPD, asa au si plecat – dupa ce au “analizat” expozitia au conchis ca sesizarea e o alarma falsa 🙂
  • o revista romaneasca din NY pe numele ei New York Magazin (“saptamanal de informatii, prognoze si comentarii al comunitatii romanesti din New York”) lanseaza sistematic atacuri nejustificate (cu un puternic iz nationalist) asupra ICR-ului [cititi si amuzati-va/intristati-va aici dac-aveti rabdare: 1 2 3 4 5 6 7 8 9]

Punctele de vedere ale ICRY le gasiti in partea dreapta a paginii expozitiei iar in subsolul acestui post gasiti un slideshow cu niscaiva articole incriminatoare din New York Magazin si istoricul scandalului.

Din tabara pro-expozitie fac parte, printre altii: Cezar Paul Badescu, Matei Branea (artist vizual), Voicu Radescu (Green Hours), Mihai Pop (Galeria Plan B, Cluj), Ioan Nemes (artist vizual), Miron Ghiu, Vera Ion (scriitor, dramaturg), Dan Popescu (Galeria H’art), Ioan T. Morar si altii 🙂

In aceste circumstante ne vedem nevoiti sa luam o pozitie (ceea ce va dorim si voua) si sa ne plasam de partea cealalta a baricadei, militand macar online (da, in 2008) pentru dreptul la exprimare libera al artistilor.

Multumim si asteptam cu nerabdare reactiile voastre…

P.S. E trist cum presa nu investigheaza suficient inainte de a scrie, incurajand astfel asemenea scandaluri inutile; ma declar asadar inca o data dezamagit de nivelul unor redactori de la EVZ de exemplu. Noroc cu articolul din Cotidianul care ne mai lamureste…

Un scurt calendar al evenimentelor expoziţiei şi al atacurilor asupra ICRNY legate de aceasta:

11-17 iunie: Work in progress: Cei trei street artişti români invitaţi de ICR New York, Nuclear Fairy (Linda Barkasz), IRLO (Laurenţiu Alexandrescu) şi Omar (Marwan Anbaki), cunoscuţi în România pentru lucrările lor de pe pereţii marilor oraşe, din spaţii precum librăriile Cărtureşti din Bucureşti şi Cluj, terasa Teatrului Naţional din Bucureşti, sau din publicaţii precum ziarul Cotidianul sau revista TimeOut Bucureşti, au pictat întregul spaţiul al Galeriei Române (a se vedea mai jos imagini din expoziţie).

18 iunie: Vernisaj: A avut loc vernisajul expozitiei, realizat cu participarea prestigiosului Wooster Collective, cel mai important site de street art din SUA, şi însoţit de o prezentare a celor mai bune contribuţii din ultimii ani la Festivalul de Artă Video şi New Media SIMULTAN din Timişoara. Expoziţia a atras un public deosebit de numeros şi divers în Galeria Română, vernisajul atrăgînd peste 150 de participanţi, un record pentru Galeria Română, precum şi un număr record de vizitatori ai expoziţiei după această dată. Expoziţia a atras totodată un public nou pentru activităţile ICRNY, dovadă fiind zecile de persoane care au ţinut să se înscrie în baza de date a ICRNY pentru a afla de evenimentele viitoare.

Câţiva dintre membrii comunităţii din Murray Hill au ţinut să mulţumească ICRNY pentru energia pozitivă pe care această expoziţie o aduce cartierului lor.

20 iunie: Prestigioasa revistă americană New York Magazine publică în urma vernisajului un articol intitulat “Romanian Graffiti Artists Make Murray Hill Even More Fabulous” (http://nymag.com/daily/entertainment/2008/06/romanian_graffiti_artists_make.html).

20 iunie – 30 iulie: La invitaţia scenografei Marina Drăghici şi a regizorul-coregraf Bill T. Jones (laureat al Tony Award şi un nume de referinţă pe Broadway), cei trei artişti pictează sala teatrului 37 Arts, unde va avea loc în data de 4 septembrie premiera spectacolului dedicat legendei muzicii africane, Fela Kuti, musical ce urmează a figura pe Broadway, asigurînd celor trei artişti, ICRNY şi României o vizibilitate extraordinară.

5 iulie: Open gallery: ICRNY a organizat un al doilea eveniment „galerie deschisă” în spaţiul Galeriei Române după concertul cu Ada Milea şi Alexander Bălănescu, care s-a bucurat din nou de un public numeros şi foarte apreciativ (Rareş Benga, un newyorkez de origine română declară: „Pentru prima oara pot sa merg cu prietenii americani la un eveniment patronat/girat/organizat de o entitate romaneasca si sa nu-mi fie rusine. Acum vreo doua saptamani de exemplu, am fost la concertul Ada Milea si Alexandru Balanescu dupa care ne-am dus la vernisajul expozitiei de street art: o atmosfera vesela, de carnaval, cu trecatori oprindu-se si intrand curiosi – un contrast enorm cu vechiul spatiu cenusiu si sec.”)

17 iulie: Un alt treilea eveniment a avut loc în cadrul expoziţiei: o prezentare susţinută de Andra Matzal, jurnalist la ziarul Cotidianul, despre contextul artistic şi street art-ul în România, precum şi despre universul personal al celor trei artişti. Obiectele înfierate de articolul din NY Magazin au fost aduse în Galeria Română special pentru acest eveniment, în vederea creării unei instalaţii care să configureze un spaţiu personal al artiştilor. Şi acest eveniment s-a bucurat de un numeros public, galeria rămănînd deschisă pînă aproape de miezul nopţii.

22 iulie: Revista de limba română din SUA New York Magazin publică articolul „Zvastica si sex in vitrina ICR-New York!”, de John Gabrian Marinescu (http://www.nymagazin.com/eveniment.html?aid=1036) şi îl transmite către presa româneasca. O serie de ziare online şi bloguri româneşti (Evenimentul zilei online, Antena 3 online, badin.ro) preiau articolul ca un subiect de scandal, prezentîndu-l fără să se informeze despre expoziţie şi fără să solicite nici un fel de precizari ICRNY.

23 iulie: ICR New York transmite presei de limba română din SUA şi România un comunicat de presă – un drept la replică la articolul din NY Magazin şi la acuzaţiile agresive, tendenţioase şi anacronice, menite a discredita activitatea ICRNY şi a ICR în general.

Numeroase articole şi postări online, precum şi mesaje transmise direct ICRNY, dovedesc o solidarizare cu abordarea ICRNY şi activitatea sa de promovare a artei contemporane, acuzînd atît obtuzitatea aşa numiţilor reprezentanţi ai comunităţii româneşti din SUA, cît şi neprofesionalismul presei româneşti (o selecţie din aceste mesaje este inclusă în dosar).

24 iulie: Atacul continuă: Robert Horvath, membru al diasporei româneşti din SUA şi colaborator al revistei New York Magazin, ameninţă ICRNY că dacă nu închide expoziţia va alerta poliţia americană şi asociaţiile evreieşti din SUA, pe motiv că expoziţia conţine simboluri antisemite.

25 iulie: Înscenarea: La sesizarea lui Robert Horvath, 4 ofiţeri ai New York Police Department sosesc la ora 21:15 la sediul Galeriei Române, răspunzînd, aşa cum legea o cere, la orice sesizare (în cazul de faţă acuzaţia că expoziţia găzduită de Galeria Română are un caracter antisemit). Poliţiştii au văzut expoziţia alături de directoarea adjunctă a ICRNY, Oana Radu, constatând că acuzaţiile aduse nu au o bază reală. Conform NYPD, expoziţia “Freedom for Lazy People” nu încalcă nici una dintre legile americane şi nu conţine nici o imagine ofensatoare. Cei patru agenţi au înregistrat sesizarea drept alarmă falsă sub numărul 13320 din 25.07.08, ceea ce i s-a comunicat şi domnului Robert Horvath.

Manipularea: Imediat după plecarea poliţiei, colaboratorii New York Magazin au postat pe blogul www.badin.ro (aparţinînd jurnalistului Andrei Bădin, Senior Editor al televiziunii Antena 3 şi colaborator la New York Magazin, acuzat în mai multe rînduri de calomnie) imagini cu reprezentanţii poliţiei – instrumentată în acest atac împotriva ICRNY şi a directorului său, Corina Şuteu – susţinînd că poliţia a cules probe şi că ancheta e în curs şi incluzînd declaraţiile integral false şi profund calomnioase ale lui Robert Horvath (a se vedea paginile ataşate).

26 iulie: ICRNY transmite presei româneşti un comunicat de presă cu rugămintea de a rămâne în gardă faţă de practicile de dezinformare exersate de persoane sau grupări rău-voitoare, precizînd datele exacte ale vizitei poliţiei americane la sediul ICRNY.

27/28 iulie: Presa românească publică deja primele articole legate de aşa numitul incident cu poliţia americană, arătînd intenţiile de dezinformare şi manipulare practicate de autorii acestui atac (a se vedea articolele din Cotidianul şi Gardianul, precum si Adevarul literar si artistic).

30 iulie: Revista New York Magazin continuă seria articolelor acuzatoare la adresa ICR New York şi a expoziţie prin publicarea a două articole semnate de Grigore L. Culian (reluînd aceleaşi teme şi acuze la adresa ICR) şi Robert Horvath (care reia declaraţia integral falsă şi profund calomnioasă apărută deja pe blogul badin.ro).

28 thoughts on “ICRNY – Freedom for Lazy People – scandalul se amplifica”

  1. EXPOZITIA ISLAMICA A LUAT SFARSIT.TOATE LUCRARILE ANTISEMITE AU FOST FACUTE DE ACEIAS MANA.A FOST O EXPOZITIE PERSONALA A LUI OMAR MARWAN ANBAKI. ROMANI AU FOST DE DECOR.PONEIUL NUMAI O DIVESIUNE .SIE PE FAZA NU A FOST LASAT SA INTERVINA.OMAR DISPARUT SCANDALUL MARE ABIA ACUM INCEPE.

  2. Pingback: Feeder » Poneiul Roz - Cristi Neagoe si Corina Suteu la Sinteza Zilei (Antena 3)

  3. Iau si eu atitudine. O arta libera, minunata, cu creatii marete, dar nu pe banii mei! E ca la circ, platesti biletul sa vezi elefanti si gazele, asa si domnul Neagoe, daca a acceptat bani de la Stat trebuia se serveasca Eminesci si succesiuni deal-vale (the usual, adica). Altfel, e liber sa-si dea demisia si pe banii lui sa-si dezvolte activitatile artistice, nimeni nu-l opreste.

  4. Scuzati ma, me exprim in englez.
    I’ve been to both openings, and seen the people walking in from the street into the exhibitions. People happy that there is something a bit different and colourful in the Upper East Side. Fuck this, fuck all this Garda Veche that can’t get their thumbs out of their asses. Sex is a bad thing? When the hell did that happen? These artists aren’t Romanian enough? Fuck all that. These are the people moving and doing things in a different way. People who want change and have been working hard for that, with their creative talent over the past few years. We’re all working towards that, from this blog to people scampering in train tunnels or organisations recycling paper. Finally some people are getting recognition and are given more opportunities. I know how hard it is to get permits and money and ‘stampile’ and all that shit, so I was very glad the Institute was prepared to take a risk instead of bringing some generic piano concerto to NY. And I believe they succeeded, the exhibition was talked about in important media, and big NY artists came to the events and were completely won over. There’s been no wrong in my eyes.
    Screw this, too much talk. We work hard for the underground, and some people get upset when they see it. Boo hoo. We’ll just scream a bit louder.

  5. Pingback: Feeder » Beautiful losers

  6. Pingback: Street Art la ICR (si o faza extrem de nashpa) at Gramo`s World

  7. Pingback: De weekend at Mentorship Blog

  8. cat de penibile au devenit emisiunile pe tema asta
    chiar acum se desfasoara o mizerie pe antena3 despre Cristian Neagoe

    un atac ieftin la adresa vietii personale a unuia, care, intamplator, lucreaza acolo unde e “problema”
    atac pe toate fronturile!!!

    ce jeg e in Antene!

  9. cind vorbeste Iliescu sau Vacaroiu sau Paunescu apasati tasta mute
    credeam ca am terminat-o cu scandalurile astea, da’ vad ca ne-am intors in timp, iarasi. amintiti-va “scandalul eminescu” dupa articolele publicate in Dilema, in 1998. aceleasi emanatii comuniste dadeau din gura si atunci. si au mai fost nenumarate asemenea scandaluri [manualele alternative etc].
    nu ii mai bagati in seama. fuck ’em all!

  10. nu-i mai bagati in seama pe latrai si prostovani, nu le faceti trafic, nu le dati atentie, uitati-i si atat, nu merita nimic mai mult

  11. Scandalul este binevenit. A crea un scandal este o ocazie pentru multi indivizi si multe evenimente conexe. Toata lumea castiga, mai ales impostorii. Avem patru categorii de impostori:

    1. Scandalul asa zisilor “artisti” le aduce publicitate si capital media
    2. Scandalul asa zisilor “suporteri” ai “artistilor” le aduce acestora o tabara, o crestere a motivarii si un capital public
    3. Scandalul asa zisilor “nationalisti” le aduce acestora capital media si o ocazie de a lovi adversari politici
    4. Scandalul aduce celor de la ICR un nou indemn de a continua pe “calea cea buna” si noi ocazii de a obtine fonduri. De asemenea, asigura mafiei intelectuale din jurul lui Patapievici o ocazie de a-si demonstra legitimitatea, prin opozitie cu dinozaurii protocronisti

    Iata patru categorii de impostori care ies castigate in urma scandalului. Sa fie show deci, cu cat mai multi impostori! Mai ales din aceia radicali, constienti ca inseamna ceva!

  12. subiectul in cauza l-am urmarit inca de la inceput… dintr-o intamplare. am citit cam tot ce era de citit, la mom respectiv, cand presa si cateva bloguri preluasera fara comentarii articolul lui John de la ny magazin.
    intre timp, mi-am dat cu parerea intr-o parte si alta, am aflat amanunte si dedesupturi. pe blogul propriu ma feresc sa comentez prea liric fenomenul in cauza si ma rezum mai mult la o informare. asta din lipsa de energie si chef de a polemiza cu niste indivizi, ce nu doresc un dialog, ci un scandal politic.
    referitor la asta, sunt de parere ca nu avem de-a face in nici un caz cu o proasta informare, o nuantare defectuoasa, sau o interpretare eronata a faptelor in ceea ce ii priveste pe ‘agitatori’! ce vedem este un scandal regizat -unul cu scenariu cam subred si figuranti cam slab pregatiti- cu tenta strict politica. chiar nu conteaza imaginea romaniei, la care se tot face referire, si nici actul artistic al expozitiei. dezinformarea este una constienta si orchestrata prin mijloace media, cu singurul scop de a alimenta un conflict intre partidele politice!

    e necesar si de dorit sa ne dam cu parerea in general, si mai ales in situatii de genul asteia, cand un grup de ‘patrioti’ fac pe interesantii si incearca sa ne duca cu zaharelul! dialogul cu ei in mom de fata mi se pare redundant, singura parte interesata este publicul larg :}
    sa fie o zi buna!
    durox.wordpress.com

  13. Cred ca prima data s-a atacat domnul de la NYM dupa care au sarit toti falsii patrioti, falsii credinciosi. Nu ca ar exista adevarati patrioti si nu ca ar avea de ce sa fie patrioti. Dar e cul sa fii patriot. Si minoritar mai ales in NY.N-am ce face, sa mai bag o deontologie ( Mircica Badica tu ce zici?)
    Iar la Antena3 m-am uitat si eu, doamna aceea este plina de prejudecati. Nici macar nu si-a ascultat interlocutorii.
    Halal natie.
    Dar natia ia-o de unde nu-i.

  14. Pingback: Zvastica si sex la NY si peste tot in lume; balbaiala, incultura si prostie doar la antena3 « Durox’s Weblog

  15. Daca nu luam noi atitudine, atunci cine? Legat de intregul subiect, am ajuns, din pacate, pe blogurile unor oameni, unii din generatia noastra, care iau apararea acestor “somitati” ale culturii romane. Ma sperii si ma gandesc doar ca Spitalul 9 nu e departe.
    Cum zice si Mihai, cand vezi ca in tabara cealalta e un Vacaroiu, o Antena 3 si un Iliescu, inseamna ca suntem in tabara buna.

  16. Nu am vazut expozitia (exceptand pozele de pe diverse bloguri) asa ca mi s-ar putea reprosa ca n-am cum sa imi dau cu parerea. Si poate ca ar fi bine ca ICR-ul sa o aduca si pe la noi (sau vreo galerie particulara, daca nu se poate altfel).

    Insa:
    – stiu totusi ca ma situez in tabara buna atunci cand vad ca in tabara cealalta e Paunescu, Iliescu, Vacaroiu sau Antena 3.
    – stiu ca New York Magazin e o porcarie atunci cand ii vad layout-ul. Nu-i stiu pe oamenii care-l fac, dar atata lipsa de gust n-am vazut decat la Oglinda lui Dan Diaconescu, deci par a fi din aceeasi categorie…
    – stiu ca Robert Horvath e un paracios frustrat pentru ca a facut ce-a facut…

  17. este intr-adevar de necrezut ce se intampla. dar poate e doar o buba care statea sa se sparga demult. poate e mai bine asa. pana atunci putem doar sa fim solidari cu artistii si cu toti cei implicati. propun asa, ca masura de protest pasnic niste badge-uri pentru bloguri/site-uri poate.

Leave a reply (we review all comments)