offset 2005

  • by

Acesta e al doilea an in care offset foreaza dupa proiecte importante ale tinerilor artisti romani. Si speram sa fi reusit sa va oferim o selectie buna, o selectie pe care orice curator o poate folosi ca punct de pornire al propriilor proiecte. Pentru ca, in primul rind, Offset e facut sa fie un astfel de instrument. Ideea de baza in Offset e punerea laolalta a proiectelor artistice din 2005. Si apoi, a le face cit mai vizibile in lume. Selectia a fost facuta de echipa Offset, bazindu-se pe acest argument si pe calitatea lucrarilor (aici puteti spune ca acesta e un criteriu foarte subiectiv, dar va asiguram ca singurul filtru aici a fost bunul simt). Offset nu pretinde a fi exhaustiv. Ceea ce vedeti aici e in parte rezultatul unei selectii, in parte cel al unei dinamici uneori independente de vointa noastra.

Anul artistic 2005, asa cum il vedem in Offset 2005 e unul politic-social. Artistii si curatorii se leaga de probleme de interactiune si comunicare intre societate, biserica si stat. Duo van der Mixt si Alexandra Croitoru studiaza transformarile la care duce schimbul de putere religioasa. Casa Gontz va ofera un safari prin agentia sa de turism politic. Vlad Nanca ride de mult prea discutata Catedrala. Dupa ce se opreste din ris, se joaca cu mult prea umflatul “terorism”, la fel ca si Cristi Pogacean in remake-ul unei opere clasice a kitsch-ului. Gorzo il transforma pe Domnul Presedinte in star si Mona Vatamanu/ Florin Tudor isi continua studiul asupra mutatiilor politice din spatiul urban. Mihai Gongu e optimist in legatura cu societatea romaneasca in seria lui de bannere pentru web, insa optimismul lui e construit pe o critica dura si ironica. Irina Botea transforma locuinta opulenta a lui Ceausescu de la Arcus intr-un decor al video-urilor ei jucause, destinate unui exorcism al locului. Dina Dancu studiaza dimensiunea sociala a artei, in interviuri transformate in instalatii.
O alta directie a preocuparilor tinerilor artisti e cea a introspectiei si recuperarii experientelor de viata. Miklos Szilard insceneaza jocul pe care toti l-am jucat, tubermanele, ca un 1st person shooter real. Delia Popa isi transforma bunica (“Mamaia”) intr-un simbol al unui stil de viata pierdut si intr-un instrument mental de recuperare a acestuia. Maria Draghici vorbeste despre comunism folosind arhiva de fotografii a familiei ca vehicol al interpretarii. Ioana Nemes se concentreaza asupra vietii ei zilnice, intorcind-o pe toate fetele in cautarea unor intelesuri intime. Liliana Basarab ii forteaza pe ceilalti la introspectie, provocindu-i sa defineasca “adevarul” si sa-i comunice definitia fara a rosti un cuvint. Victor Man si Gili Mocanu sunt apostolii unei picturi noi, redefinite, care reimprospateaza scena artistica si vederile asupra acestui medium clasic. Luind pe sus scena artistica prin arta hypermedia politica, Alex Dragulescu foloseste cinic date din blogurile soldatilor americani in Irak intr-un roman grafic pe web.
Subculturile tinerilor, sub semul interdictiei sunt miezul proiectului lui Stefan Tiron – o saptamina de anarhie digitala, file-sharing, muzica electronica si nesfirsite partide de Counter Strike la Galeria Noua – si cel al interventiilor urbane al grupului de street artists This.ro.

Mai multe detalii pe http://offset.underconstruct.com

Leave a reply (we review all comments)