Feeder Experimentalist

M-am ferit de subiectul “bicicleta” ca de dracu’ de cand scriu pe Experimentalist. La fiecare noua runda de subiecte propuse, il ignoram cu desavarsire pe cel legat de doua roti. A formulat si reformulat Igu tema doar-doar m-o ademeni cumva pana cand mi-a zis verde-n fata: “eu vreau subiectul cu bicicletele”. “Mdeah”, mi-am spus, ingrijorata ca aveau sa fie oricum niste articole ratate nu doar din pricina lipsei mele de interes pentru subiectul in cauza, ci si agasata de miscarile pe doua roti menite sa salveze lumea si sa ne convinga ca, de nu pedalezi, sufletul tau va ajunge in Iad. Asta pana cand i-am cunoscut pe Doru si pe Iulius, baietii de la Perpetuum, care mi-au spus ca e in regula daca simt asa, caci si ei, chiar biciclisti infocati fiind, nu sustin intru totul habotnicia biciclista care a cuprins Romania.
Doru si Iulius iubesc bicicleta. Daca nu i-as fi cunoscut personal, as fi crezut ca sunt doar alti doi ultraindoctrinati care se-nchina la ghidon ca crestinii, cand se grabesc sa faca cele trei cruci, in viteza, din autobuz, atunci cand trec pe langa vreo biserica. Evident, n-a fost cazul. Dimpotriva, dupa o ora si jumatate de stat impreuna, ideea de bicicleta mi s-a parut mai frumoasa ca niciodata si, avand in minte cuvintele lor despre bicicletele Perpetuum pe care o produc, mi-am imaginat cum ar arata, pentru mine, o zi in care, in loc sa merg, dau la pedale pe Tube Roze, o bicicleta fina, evident, roz.

Read the rest of this entry »

Intr-o zi de septembrie o sa te loveasca. O sa mergi pe strada si, deodata, un sul de hartii iti va cadea la picioare, te va pocni in spate sau iti va fi frumos inmanat de o ea sau de un el pe bicicleta fara prea multe explicatii. Sa nu te sperii si sa fii politicos, primeste cadoul, caci aceea va fi ziua in care Romanian Papergirl va face distributia unor lucrari de arta pe care le-a adunat, cu sarguinta, timp de sase luni de la oameni care au vrut sa-si faca cunoscute preocuparile si sa ofere ceva celor din jur.

Papergirl este un proiect de arta initiat in anul 2006 la Berlin de Aisha Ronniger. La acea vreme, in Berlin, se discuta despre inasprirea legislatiei in ceea ce priveste arta stradala, asa ca Aisha s-a gandit la o solutie prin care street art-ul sa poata ajunge, in continuare, la o masa larga de oameni fara ca ea, sau alti artisti, sa fie pasibili de inchisoare pentru ca incalca legea. Asa i-a venit ideea proiectului Papergirl, adica a dat sfoara in tara ca aduna lucrari de la orisicine este interesat sa ii furnizeze asa ceva, ca apoi face o expozitie cu toate pentru ca, la urma, sa le ruleze in suluri de cate 10 – 15 lucrari si, de pe bicicleta, sa le arunce, timp de jumatate de ora, prin tot Berlinul. Astfel, berlinezii aveau sa afle care sunt tendintele in arta stradala la momentul respectiv si care sunt temele de interes pe care artistii le trateaza in lucrarile lor. Anul acesta, Papergirl Berlin se va afla la ultima editie, iar Papergirl Romania la prima.

Read the rest of this entry »

The Dudes sunt baietii care se ocupa de proiectul “biciclist” Spita. Nu stiu care este numele lor real pentru ca nu mi-au spus. Interviul l-am facut prin mail pentru ca cei doi sunt (sau erau la momentul la care le-am adresat invitatia de-a ne intalni) la mare. Asa ca, din punct de vedere al profilelor, avem de-a face cu doi fosti angajati in publicitate, SRL Advertising Romania, actualmente unul contabil si celalalt tehnician. Nu stiu cum sunt bicicletele lor pentru ca nu le-am incercat, dar ceea ce pot spune cu certitudine este ca urmeaza sa cititi un interviu la care veti rade mult. Si, pentru inceput in relatia cu cei doi, asta e un semn foarte bun.

„Spita consists of two dudes, unul mai tehnic, altul mai pe estetic”. Cine sunt cei doi dudes?

Suntem doi fosti angajati ai SRL-ului Advertising Romania. Concret, unul ar trebui sa tina banii, combinatiile, deal-urile, partea de “comunicare”, comenzile, ordonarea sertarelor, inventarierea, sevaletul si culorile si celalalt sa dea cu ciocanul pana-i sparge capul, sa puna frana de motor, sa faca 360-uri cu masina plina de biciclete din otel. De fapt facem amandoi cate ceva din fiecare categorie.

Care era relatia fiecaruia dintre dudes cu bicicleta pana la proiectul Spita?

Eu, contabilul, am invatat sa pedalez pe o bicicleta subtire, fapt care nu era tocmai o veselie in mintea mea de copil, vazand rotile ajutatoare ale altor copii care aveau Pegasuri d-alea mici, mici si sexy. Astalalt, tehnicianul, a tot bocanit de mic la ele, le desfaceau acolo la ei in cartier, in Bucurestii Noi, n-aveau alte jucarii decat sa bata la biciclete toata ziua. Si apoi alte cateva biciclete schimbate pe parcurs, toate mai de oras asa, subtirele si fara zorzonele.

Read the rest of this entry »