Feeder Experimentalist

Disclaimer: Nu ma pricep la arta, dar imi place sa cred ca ma pricep la oameni. Daca Banksy ar citi materialul urmator, vreau sa cred ca s-ar bucura ca e scris de un habarnist intr-ale artei. De fapt, a spus-o si el in interviuri: “Oamenii in a caror opinie ma incred sunt cei care nu stiu nimic despre arta pentru ca de la ei vin cele mai oneste reactii in ceea ce priveste munca mea”. As putea sa iau citatul ca pe o binecuvantare din partea lui Banksy ca-s libera sa scriu ce-mi pofteste inima despre ceea ce face. Dar n-am s-o fac. In schimb, am sa va povestesc despre Banksy, omul care, prin prisma pregatirii profesionale, trebuia sa devina macelar. Si care, intr-un fel, a devenit unul.

Banksy e misto pentru ca e simplu. Banksy nu face pe artistul neinteles. Operele sale de arta, satirice in marea lor parte, sunt atat de clare incat si un copil poate intelege analogiile. Munca lui Bansky e apreciata pentru ca ne face sa zambim. Sigur, peste toate astea, e misterul in ceea ce priveste identitatea lui si poate ca, intr-un fel, alegerea de-a ramane necunoscut i-a facut pe oameni si mai interesati in ceea ce-l priveste, dar si in ceea ce priveste munca lui. Pentru ca graffiti-ul este catalogat drept vandalism, Banksy spune ca se ascunde pentru ca dezvaluirea identitatii sale ar echivala cu sfarsitul “carierei” sale. In realitate, cred ca pur si simplu nu ii pasa ca persoana lui sa fie cea (re)cunoscuta. Ci arta lui. “Personalitatea mea nu are nimic special”, declara Banksy. Pentru multi, poate parea o atitudine fals modesta. Intr-o lume in care toata lumea poate avea renumitele 15 minute de faima – despre care Banksy spune ca, in viitor, se vor transforma in cele 15 minute de lipsa de faima pentru ca toata lumea va fi faimoasa – de ce baiatul din Bristol refuza sa flash his ego? “Este o problema in a fi in atentia publicului – trebuie sa devii dur, sa ai un obraz gros si sa ignori opiniile oamenilor. E pacat fiindca acestea sunt trasaturile pe care vrei sa le vezi cel mai putin la o persoana publica”, spunea Banksy. Si, precum vechiul proverb chinez, “cel ce merge la culcare in armura, nu doarme foarte bine”.

Read the rest of this entry »

Stiam ca Mika si Dilma fac lucruri spectaculoase, insa nu cunosteam anvergura lor. Cu ocazia acestui interviu, am aflat ca fetele bat, literalmente, lumea intreaga ca sa arate ce stiu si ce le place sa faca in materie de visuals. Chiar daca Mika incearca sa lase deoparte impartirea pe sexe cand vine vorba de munca pe care o fac, eu sunt mandra ca ele sunt fete care fac o munca pe care multi, inclusiv eu, o percep ca fiind, in general, pentru baieti. Inainte sa va las sa cititi prima parte a acestui interviu, nu uitati ca pe 17 si 18 iunie, la club Tago Mago, Mika si Dilma va asteapta cu doua evenimente AVmotional (more info: http://blog.avmotional.com)

V-ati nascut in Bulgaria. Cand ati venit in Romania si in ce context?

Dilma: Eu am venit in Bucuresti in 1994. Intotdeauna cand spun asta realizez cat de multi ani au trecut de atunci si cat de multe lucruri s-au intamplat intre timp. Intre Romania si Bulgaria existau si exista in continuare tot felul de programe educationale, guvernamentale, schimburi culturale, ministeriale etc. Asta a fost contextul in care am ajuns in Romania. Am primit o bursa de 20 $ pe luna

Mika: Am “aterizat” in Bucuresti in 1995, vremuri “dubioase”. Pe de o parte, se terminase definitiv o perioada din viata mea legata de Sofia. Pe de alta parte, Academia de Arta, acum Universitatea de Arta, din Bucuresti, unde am terminat Pictura, era o optiune interesanta. A fost o combinatie castigatoare intre Liceul de arta din Sofia si Academia de aici. Pe atunci eram foarte bagata in desen, pictura, fotografie si tot felul de experimente intre tehnici. Tot la Academie, am cunoscut-o pe Dilma. De atunci, am ramas cu “bulgaroaicele”

Read the rest of this entry »

Carioca este o casa de productie care activeaza in special in domeniul vizualului de advertising. Piata de publicitate ii considera pe “parintii fondatori” – Mircea Dicu, Andrei Stoleru, Dragos Coman si Dragos Traistaru – cei mai buni din zona de productie foto, Carioca oferind servicii integrate in acest sens: de la casting, la locatii, wardrobe, styling, decoruri, props, pana la fotografie, ilustratie, CGI si postproductie. De fapt, cu ideea de servicii integrate a si pornit, in 2005, Carioca. Ei spun ca, la vremea respectiva, aveau ceea ce se poate numi un kit complet din acest punct de vedere pentru ca ofereau servicii de productie, fotografie si postproductie, noutatea fiind ca le puteai gasi pe toate acestea sub un singur acoperis. Carioca lucreaza cu propriii fotografi si are propriul department de postproductie si retusare foto.

Read the rest of this entry »

Pictura evolutiva de pe Calea Victoriei din Bucuresti nu este singurul proiect stradal pe care brandul Grolsch il sustine. Alaturi de aceasta, incepand de azi si pana pe 24 iunie, in fata Ateneului Roman va asteapta un mozaic aparte reprezentand, ce altceva, decat o sticla de bere Grolsch. Spre deosebire de pictura, mozaicul nu va fi evolutiv din cauza dificultatii sporite de constructie a acestuia. In randurile care urmeaza, puteti citi un scurt interviu cu Daniel Divrician, artist vizual si realizator al mozaicului.

Care este ideea mozaicului?

Mozaicul are la baza aceeasi macheta ca pictura. Numai ca este redesenat, compozitional vorbind, astfel incat arata mai degraba ca un puzzle decat ca un mozaic. Insa nu e nici chiar un puzzle pentru ca apar elemente de tridimensional. Asta pe de-o parte. Pe de alta parte, e vorba de materiale diferite. Mozaicul se face pe un panou suport care are la randul sau o geometrie astfel incat sa reziste la vant, dar si ca sa arate, architectural vorbind, spectaculos. Panoul a fost sectionat in cateva elemente care sunt regrupate si pe care se aplica placile astea care au fost initial pictate, traforate si asa mai departe.

Cu ce materiale ati lucrat?

S-a lucrat cu un material sintetic pe care s-a pictat, metal, respectiv foi de aluminiu, foita de argint si, in loc de sticla, acolo unde se dorea sticla, am folosit plexiglas pentru ca sticla ar fi fost periculoasa.

Read the rest of this entry »

Pe Vasile Alin Adnan probabil nu-l stiti si, in mod sigur, daca dati de el pe strada, nu veti avea nicio idee cine este. Dar fiind aici (feeder/experimentalist), in mod sigur ati vazut ceea ce a facut, el fiind omul care aduce la viata, vizual vorbind, TMBase, ShortsUP, Future Shorts RO, Centru Cultural Francez din Timisoara etc.E un om paradoxal, care crede foarte mult in functionalitate si in structura, dar care, precum multi designeri, are o relatie speciala cu deadline-ul. In munca sa se vede foarte clar o structura inchegata dar in acelasi timp intreaga imagine parca se misca si abia asteapta sa se joace, sa sara din format. Adnan e designer grafic si multimedia, programator web, VJ amator, l-am vazut si in actiune ca manager de club si acum il vom vedea, cu totii, in premiera, pe feeder.ro. Desi pe fondatorul Feeder tot dl. Vasile il chema, intre cei doi nu exista nicio legatura de rudenie. Interviu realizat cu ajutorul tehnologiei de instant messaging si a telefonului, despre cine este Adnan, in ce crede el despre design si cum arata subiectul in Romania.

Daca ai fi avut optiunea sa te nasti oriunde in lumea unde ai fi ales?
Pai as putea sa zic ca imi este ok unde m-am nascut pentru ca de bine de rau asta m-a format. Sau as zice: Singapore! Pentru amestecul de culturi, traditii si opresiunea statului insular.

Stii povestea numelui tau “Adnan”?
Conform Wikipedia este numele unui stramos al profetului Mohamed (binecuvantat fie-i numele) – mai inseamna si colonist /emigrant – mi s-a dat dupa unchiul meu care era tot Adnan.

Cum definesti tu succesul, fericierea?
Fericirea pentru mine sta in a avea posibilitatea sa lupti sa faci ceea ce iti place inconjurat de oameni care te cunosc si iti impartasesc valorile fara sa fie din acelasi domeniu / gandire. Succesul mi se pare deseori ceva la care te uiti inapoi.

Read the rest of this entry »

De azi, si pana pe 8 iunie, puteti vedea pe Calea Victoriei, pe peretele de langa cladirea CEC-ului, o pictura evolutiva marca Grolsch. Respectandu-si in continuare misiunea, aceea de a fi alaturi de experimentalisti, Grolsch a sustinut realizarea unei picturi care se intinde pe o suprafata de 96 m2. Pe data de 8 iunie, pictura, acum realizata in stil cubist, va fi transformata in stil pointilist, apoi in pop art. Fiecare dintre variante poate fi vazuta timp de cate sapte zile, deci pe perioada intregii luni iunie puteti fi martorii schimbarii unei picturi in timp real. Ca o observatie personala, pictura se vede foarte bine de pe scarile Muzeului de Istorie. Totusi, ca sa vedeti detaliile, va trebui sa va apropiati de peretele pe care pictura a fost realizata. Pentru Feeder Experimentalist, am stat azi de vorba cu realizatorii proiectului.

MINERVA CUBASSA, artist plastic si realizator al proiectului de creatie in varianta Cubism si Pop Art

Care este ideea proiectului?

Minerva: Ideea proiectului a pornit de la transpunerea unei sticle de bere, in cazul acestea cea a brandului Grolsch, in varianta cubista. A fost foarte interesant pentru ca noi, ca artisti, am fost invitati sa realizam proiectul in functie de interpretarea pe care ne-am dorit-o. Eu am lucrat la proiectul cubist, anume transpunerea sticlei de bere, adica a unei imagini de advertising, in stil cubist, ceea ce este o noutate in Romania, nu s-a mai facut niciodata, mai ales pentru o marca de bere.

Read the rest of this entry »