Feeder Experimentalist

Disclaimer: Nu ma pricep la arta, dar imi place sa cred ca ma pricep la oameni. Daca Banksy ar citi materialul urmator, vreau sa cred ca s-ar bucura ca e scris de un habarnist intr-ale artei. De fapt, a spus-o si el in interviuri: “Oamenii in a caror opinie ma incred sunt cei care nu stiu nimic despre arta pentru ca de la ei vin cele mai oneste reactii in ceea ce priveste munca mea”. As putea sa iau citatul ca pe o binecuvantare din partea lui Banksy ca-s libera sa scriu ce-mi pofteste inima despre ceea ce face. Dar n-am s-o fac. In schimb, am sa va povestesc despre Banksy, omul care, prin prisma pregatirii profesionale, trebuia sa devina macelar. Si care, intr-un fel, a devenit unul.

Banksy e misto pentru ca e simplu. Banksy nu face pe artistul neinteles. Operele sale de arta, satirice in marea lor parte, sunt atat de clare incat si un copil poate intelege analogiile. Munca lui Bansky e apreciata pentru ca ne face sa zambim. Sigur, peste toate astea, e misterul in ceea ce priveste identitatea lui si poate ca, intr-un fel, alegerea de-a ramane necunoscut i-a facut pe oameni si mai interesati in ceea ce-l priveste, dar si in ceea ce priveste munca lui. Pentru ca graffiti-ul este catalogat drept vandalism, Banksy spune ca se ascunde pentru ca dezvaluirea identitatii sale ar echivala cu sfarsitul “carierei” sale. In realitate, cred ca pur si simplu nu ii pasa ca persoana lui sa fie cea (re)cunoscuta. Ci arta lui. “Personalitatea mea nu are nimic special”, declara Banksy. Pentru multi, poate parea o atitudine fals modesta. Intr-o lume in care toata lumea poate avea renumitele 15 minute de faima – despre care Banksy spune ca, in viitor, se vor transforma in cele 15 minute de lipsa de faima pentru ca toata lumea va fi faimoasa – de ce baiatul din Bristol refuza sa flash his ego? “Este o problema in a fi in atentia publicului – trebuie sa devii dur, sa ai un obraz gros si sa ignori opiniile oamenilor. E pacat fiindca acestea sunt trasaturile pe care vrei sa le vezi cel mai putin la o persoana publica”, spunea Banksy. Si, precum vechiul proverb chinez, “cel ce merge la culcare in armura, nu doarme foarte bine”.

Read the rest of this entry »

Nu stiu daca azi, in cazul in care ar fi fost in viata, pictorul roman Arthur Verona si-ar fi dorit sa expuna pe panoul din strada care ii poarta numele, colt cu Dionisie Lupu. Cert este ca, de cinci ani de zile, echipa de la agentia de publicitate Cohn and Jansen vine aproape lunar cu versiunea proprie despre ceea ce se intampla, la un moment dat sau altul, in societate. Replica, pe care membrii echipei o dau situatiilor care au loc in Romania sau care au legatura cu aceasta tara, poate fi vazuta pe panoul pe care au hotarat sa-l inchirieze in 2005, pentru a-l transforma dintr-un panou oarecare, perceput ca poluare estetica prin reclamele pe care le prezenta, intr-un happening ale carui mesaje sa fie acceptate si asteptate de catre oameni. Despre istoria celor 28 de panouri am vorbit cu Alexandru Borsan, Online Manager.

Primul panou pe care Cohn and Jansen l-a prezentat publicului a fost cu ocazia crizei ostaticilor din Irak din luna mai a anului 2005. Deci, exact in perioada asta, panoul implineste cinci ani de existenta. La multi ani! Panoul de atunci ilustra lacrimile unui om sub forma unor bombe care cadeau. A fost ideea lui Andrei Cohn caruia, de altfel, ii apartin majoritatea ideilor pentru panouri.

Stilul grafic e simplu pentru ca ideea conteaza

“Mijloacele de expresie trebuie sa fie minimale, pentru o comunicare eficienta in mediul stradal si pentru a pastra unitatea stilistica de-a lungul timpului, lasand totodata accesul liber mai multor artisti sau oameni cu mai putin talent.”, explica Alex. Cu toate ca povestea cu panoul a inceput ca o miscare in cadrul agentiei, de unde si in prezent vin majoritatea ideilor, spatiul poate fi folosit si de altii. “Primul panoul venit din afara agentiei a fost unul surpriza. In momentul in care am incheiat colaborarea cu Cosmote, echipa de marketing de acolo, fara ca noi sa stim, a pus un panou in care ne multumeau si pe care se semnasera cu numele lor. A fost foarte dragut.”. Un alt exemplu este panoul realizat de un fost art director care nu mai lucra la agentie de ceva vreme. Era in perioada miscarilor sociale de la Chisinau din Republica Moldova, iar panoul era cu tricolorul in care fasia de culoare rosie, care predomina, era taiata cu o foarfeca. Desi se primesc multe idei, putine sunt cu adevarat bune, insa cei care se simt inspirati isi pot trimite propunerile pe adresa de e-mail panoularthurverona@yahoo.com. Eu deja am facut-o, chiar daca nu stiu sa desenez. E suficient sa ai o idee buna si echipa ti-o poate pune in practica.

Read the rest of this entry »