Feeder Experimentalist

Intr-o zi de septembrie o sa te loveasca. O sa mergi pe strada si, deodata, un sul de hartii iti va cadea la picioare, te va pocni in spate sau iti va fi frumos inmanat de o ea sau de un el pe bicicleta fara prea multe explicatii. Sa nu te sperii si sa fii politicos, primeste cadoul, caci aceea va fi ziua in care Romanian Papergirl va face distributia unor lucrari de arta pe care le-a adunat, cu sarguinta, timp de sase luni de la oameni care au vrut sa-si faca cunoscute preocuparile si sa ofere ceva celor din jur.

Papergirl este un proiect de arta initiat in anul 2006 la Berlin de Aisha Ronniger. La acea vreme, in Berlin, se discuta despre inasprirea legislatiei in ceea ce priveste arta stradala, asa ca Aisha s-a gandit la o solutie prin care street art-ul sa poata ajunge, in continuare, la o masa larga de oameni fara ca ea, sau alti artisti, sa fie pasibili de inchisoare pentru ca incalca legea. Asa i-a venit ideea proiectului Papergirl, adica a dat sfoara in tara ca aduna lucrari de la orisicine este interesat sa ii furnizeze asa ceva, ca apoi face o expozitie cu toate pentru ca, la urma, sa le ruleze in suluri de cate 10 – 15 lucrari si, de pe bicicleta, sa le arunce, timp de jumatate de ora, prin tot Berlinul. Astfel, berlinezii aveau sa afle care sunt tendintele in arta stradala la momentul respectiv si care sunt temele de interes pe care artistii le trateaza in lucrarile lor. Anul acesta, Papergirl Berlin se va afla la ultima editie, iar Papergirl Romania la prima.

Read the rest of this entry »

Cand Estonia si-a pus in minte, in 2008, sa curete tara de gunoaie intr-o singura zi, initiativa parea o nebunie. Cum sa mobilizezi oameni care sa cureteze 10.000 de tone de gunoi? Dar iata ca imposibilul s-a realizat si pe 3 mai 2008 au iesit la curatenie generala 50.000 de oameni, desi pe site se inscrisesera numai 10.000. Din totalul populatiei estoniene, 50.000 inseamna 4% dintre cetateni. O aceeasi actiune, daca ar fi fost coordonata de autoritati, ar fi costat 22.500.000 de euro, iar implementarea s-ar fi facut in trei ani. In 2010, e randul nostru sa spunem, pe 25 septembrie, “Let’s Do It, Romania!”

Anamaria Hancu este una dintre initiatoarele proiectului in Romania. Ne-am amanat intalnirile de doua ori pana sa ajungem sa stam impreuna la aceeasi masa si, de fiecare data, motivul era acelasi: neprevazutul si prezenta ei imperativa in locul in care era solicitata. Nici cand ne-am intalnit, proiectul nu fusese lasat deoparte, macar pentru seara aia, caci, dupa interviul nostru, avea o noua intalnire cu echipa de la “Let’s Do It, Romania”. “Pe 6 octombrie 2009 a avut loc prima sedinta, cand am inceput sa adunam oameni. Primul contact cu evenimentul din Estonia a fost in iulie cand o colega de-a mea, Liana, initiatoarea proiectului, a vazut filmuletul despre ce s-a intamplat acolo. Insa abia in septembrie, in jurul datei de 13, am scris echipei din Estonia si le-am spus ca vrem sa facem si noi asta, ne-au trimis manualul de proiect si, din momentul ala, lucrurile au devenit serioase. Singura motivatie este ceea ce se va intampla pe 25 septembrie si rezultatele pe care, pe termen lung, proiectul ar trebui sa le nasca. Nu exista alte beneficii”, spune Anamaria.

Read the rest of this entry »

Disclaimer: Nu ma pricep la arta, dar imi place sa cred ca ma pricep la oameni. Daca Banksy ar citi materialul urmator, vreau sa cred ca s-ar bucura ca e scris de un habarnist intr-ale artei. De fapt, a spus-o si el in interviuri: “Oamenii in a caror opinie ma incred sunt cei care nu stiu nimic despre arta pentru ca de la ei vin cele mai oneste reactii in ceea ce priveste munca mea”. As putea sa iau citatul ca pe o binecuvantare din partea lui Banksy ca-s libera sa scriu ce-mi pofteste inima despre ceea ce face. Dar n-am s-o fac. In schimb, am sa va povestesc despre Banksy, omul care, prin prisma pregatirii profesionale, trebuia sa devina macelar. Si care, intr-un fel, a devenit unul.

Banksy e misto pentru ca e simplu. Banksy nu face pe artistul neinteles. Operele sale de arta, satirice in marea lor parte, sunt atat de clare incat si un copil poate intelege analogiile. Munca lui Bansky e apreciata pentru ca ne face sa zambim. Sigur, peste toate astea, e misterul in ceea ce priveste identitatea lui si poate ca, intr-un fel, alegerea de-a ramane necunoscut i-a facut pe oameni si mai interesati in ceea ce-l priveste, dar si in ceea ce priveste munca lui. Pentru ca graffiti-ul este catalogat drept vandalism, Banksy spune ca se ascunde pentru ca dezvaluirea identitatii sale ar echivala cu sfarsitul “carierei” sale. In realitate, cred ca pur si simplu nu ii pasa ca persoana lui sa fie cea (re)cunoscuta. Ci arta lui. “Personalitatea mea nu are nimic special”, declara Banksy. Pentru multi, poate parea o atitudine fals modesta. Intr-o lume in care toata lumea poate avea renumitele 15 minute de faima – despre care Banksy spune ca, in viitor, se vor transforma in cele 15 minute de lipsa de faima pentru ca toata lumea va fi faimoasa – de ce baiatul din Bristol refuza sa flash his ego? “Este o problema in a fi in atentia publicului – trebuie sa devii dur, sa ai un obraz gros si sa ignori opiniile oamenilor. E pacat fiindca acestea sunt trasaturile pe care vrei sa le vezi cel mai putin la o persoana publica”, spunea Banksy. Si, precum vechiul proverb chinez, “cel ce merge la culcare in armura, nu doarme foarte bine”.

Read the rest of this entry »

TER este proiectul pe care Ioan Andrei Egli l-a prezentat, pentru prima data, la Anuala de Arhitectura din 2007, impreuna cu colegul sau, Andrei Fufezan care, intre timp, s-a retras din proiect. Trenul Expres Regional sau, pe scurt, trenul urban pentru Bucuresti, este acel tip de tren care face legatura intre centrele oraselor si satelitii lor, traversand, de cele mai multe ori, orasul de la un capat la celalalt. Partea cea mai buna este ca, in Bucuresti, reteaua de cai ferate exista din perioada interbelica. Intr-o discutie pe care am avut-o cu Andrei, acesta explica de ce proiectul TER nu este doar o idée buna, ci este un drum pe jumatate strabatut.

Cum ti-a venit ideea proiectului TER?
Am observat ca in Bucuresti sunt tot felul de cai ferate, dintre care unele sunt folosite, iar altele sunt abandonate. Si nu e vorba de caile ferate industriale. E vorba de cai ferate care tin de Ministerul Transporturilor si pe care circula trenuri de calatori, cum e trenul spre mare, care circula pe o cale ferata in interiorul Bucurestiului pana in Voluntari si doar cateva trenuri de marfa cu trafic mic. Ele fac parte din vechea retea a orasului care era destul de bine pusa la punct in perioada interbelica. Pana in anii 1960, cand comunistii au mizat foarte mult pe masini, au industrializat orasul si au desfiintat anumite gari, cum e gara Herastrau, care era undeva la intersectia dintre strada Barbu Vacarescu si Aviatiei, foarte aproape de statia de metrou Aurel Vlaicu. A existat pana in anii 1970-1980. Pe Barbu Vacarescu era o cale ferata pana aproape de Kaufland-ul de la Floreasca care facea legatura cu Gara de Est. Deci Bucurestiul a avut o retea pe care mergeau trenuri in interbelic si oamenii se puteau urca in diferite parti ale orasului si puteau merge cu trenul pentru a cobori apoi in alte parti.

De ce nu a fost mentinuta aceasta retea? Ai mentionat motivul industrializarii din perioada comunista…
Cred ca era pur si simplu o problema de mentalitate pentru ca s-ar fi putut mentine foarte usor. In alte tari ex-comuniste ca Cehia, Ungaria, Polonia, aceste retele s-au mentinut, ba chiar s-au dezvoltat. Problema a fost ca ei vroiau sa sistematizeze orasul si parte din acele cai ferate le stateau in cale. Nu au stiut ce sa faca cu ele.

Read the rest of this entry »