Feeder Experimentalist

M-am ferit de subiectul “bicicleta” ca de dracu’ de cand scriu pe Experimentalist. La fiecare noua runda de subiecte propuse, il ignoram cu desavarsire pe cel legat de doua roti. A formulat si reformulat Igu tema doar-doar m-o ademeni cumva pana cand mi-a zis verde-n fata: “eu vreau subiectul cu bicicletele”. “Mdeah”, mi-am spus, ingrijorata ca aveau sa fie oricum niste articole ratate nu doar din pricina lipsei mele de interes pentru subiectul in cauza, ci si agasata de miscarile pe doua roti menite sa salveze lumea si sa ne convinga ca, de nu pedalezi, sufletul tau va ajunge in Iad. Asta pana cand i-am cunoscut pe Doru si pe Iulius, baietii de la Perpetuum, care mi-au spus ca e in regula daca simt asa, caci si ei, chiar biciclisti infocati fiind, nu sustin intru totul habotnicia biciclista care a cuprins Romania.
Doru si Iulius iubesc bicicleta. Daca nu i-as fi cunoscut personal, as fi crezut ca sunt doar alti doi ultraindoctrinati care se-nchina la ghidon ca crestinii, cand se grabesc sa faca cele trei cruci, in viteza, din autobuz, atunci cand trec pe langa vreo biserica. Evident, n-a fost cazul. Dimpotriva, dupa o ora si jumatate de stat impreuna, ideea de bicicleta mi s-a parut mai frumoasa ca niciodata si, avand in minte cuvintele lor despre bicicletele Perpetuum pe care o produc, mi-am imaginat cum ar arata, pentru mine, o zi in care, in loc sa merg, dau la pedale pe Tube Roze, o bicicleta fina, evident, roz.

Read the rest of this entry »

Intr-o zi de septembrie o sa te loveasca. O sa mergi pe strada si, deodata, un sul de hartii iti va cadea la picioare, te va pocni in spate sau iti va fi frumos inmanat de o ea sau de un el pe bicicleta fara prea multe explicatii. Sa nu te sperii si sa fii politicos, primeste cadoul, caci aceea va fi ziua in care Romanian Papergirl va face distributia unor lucrari de arta pe care le-a adunat, cu sarguinta, timp de sase luni de la oameni care au vrut sa-si faca cunoscute preocuparile si sa ofere ceva celor din jur.

Papergirl este un proiect de arta initiat in anul 2006 la Berlin de Aisha Ronniger. La acea vreme, in Berlin, se discuta despre inasprirea legislatiei in ceea ce priveste arta stradala, asa ca Aisha s-a gandit la o solutie prin care street art-ul sa poata ajunge, in continuare, la o masa larga de oameni fara ca ea, sau alti artisti, sa fie pasibili de inchisoare pentru ca incalca legea. Asa i-a venit ideea proiectului Papergirl, adica a dat sfoara in tara ca aduna lucrari de la orisicine este interesat sa ii furnizeze asa ceva, ca apoi face o expozitie cu toate pentru ca, la urma, sa le ruleze in suluri de cate 10 – 15 lucrari si, de pe bicicleta, sa le arunce, timp de jumatate de ora, prin tot Berlinul. Astfel, berlinezii aveau sa afle care sunt tendintele in arta stradala la momentul respectiv si care sunt temele de interes pe care artistii le trateaza in lucrarile lor. Anul acesta, Papergirl Berlin se va afla la ultima editie, iar Papergirl Romania la prima.

Read the rest of this entry »

Pe Vasile Alin Adnan probabil nu-l stiti si, in mod sigur, daca dati de el pe strada, nu veti avea nicio idee cine este. Dar fiind aici (feeder/experimentalist), in mod sigur ati vazut ceea ce a facut, el fiind omul care aduce la viata, vizual vorbind, TMBase, ShortsUP, Future Shorts RO, Centru Cultural Francez din Timisoara etc.E un om paradoxal, care crede foarte mult in functionalitate si in structura, dar care, precum multi designeri, are o relatie speciala cu deadline-ul. In munca sa se vede foarte clar o structura inchegata dar in acelasi timp intreaga imagine parca se misca si abia asteapta sa se joace, sa sara din format. Adnan e designer grafic si multimedia, programator web, VJ amator, l-am vazut si in actiune ca manager de club si acum il vom vedea, cu totii, in premiera, pe feeder.ro. Desi pe fondatorul Feeder tot dl. Vasile il chema, intre cei doi nu exista nicio legatura de rudenie. Interviu realizat cu ajutorul tehnologiei de instant messaging si a telefonului, despre cine este Adnan, in ce crede el despre design si cum arata subiectul in Romania.

Daca ai fi avut optiunea sa te nasti oriunde in lumea unde ai fi ales?
Pai as putea sa zic ca imi este ok unde m-am nascut pentru ca de bine de rau asta m-a format. Sau as zice: Singapore! Pentru amestecul de culturi, traditii si opresiunea statului insular.

Stii povestea numelui tau “Adnan”?
Conform Wikipedia este numele unui stramos al profetului Mohamed (binecuvantat fie-i numele) – mai inseamna si colonist /emigrant – mi s-a dat dupa unchiul meu care era tot Adnan.

Cum definesti tu succesul, fericierea?
Fericirea pentru mine sta in a avea posibilitatea sa lupti sa faci ceea ce iti place inconjurat de oameni care te cunosc si iti impartasesc valorile fara sa fie din acelasi domeniu / gandire. Succesul mi se pare deseori ceva la care te uiti inapoi.

Read the rest of this entry »

De azi, si pana pe 8 iunie, puteti vedea pe Calea Victoriei, pe peretele de langa cladirea CEC-ului, o pictura evolutiva marca Grolsch. Respectandu-si in continuare misiunea, aceea de a fi alaturi de experimentalisti, Grolsch a sustinut realizarea unei picturi care se intinde pe o suprafata de 96 m2. Pe data de 8 iunie, pictura, acum realizata in stil cubist, va fi transformata in stil pointilist, apoi in pop art. Fiecare dintre variante poate fi vazuta timp de cate sapte zile, deci pe perioada intregii luni iunie puteti fi martorii schimbarii unei picturi in timp real. Ca o observatie personala, pictura se vede foarte bine de pe scarile Muzeului de Istorie. Totusi, ca sa vedeti detaliile, va trebui sa va apropiati de peretele pe care pictura a fost realizata. Pentru Feeder Experimentalist, am stat azi de vorba cu realizatorii proiectului.

MINERVA CUBASSA, artist plastic si realizator al proiectului de creatie in varianta Cubism si Pop Art

Care este ideea proiectului?

Minerva: Ideea proiectului a pornit de la transpunerea unei sticle de bere, in cazul acestea cea a brandului Grolsch, in varianta cubista. A fost foarte interesant pentru ca noi, ca artisti, am fost invitati sa realizam proiectul in functie de interpretarea pe care ne-am dorit-o. Eu am lucrat la proiectul cubist, anume transpunerea sticlei de bere, adica a unei imagini de advertising, in stil cubist, ceea ce este o noutate in Romania, nu s-a mai facut niciodata, mai ales pentru o marca de bere.

Read the rest of this entry »

Cu totii ne invelim cu pilote, paturi sau cearceafuri cand dormim. Dar daca am schimba toate astea cu o perna cu tentacule care sa ne cuprinda in timpul somnului? Designerul Oana Felipov s-a gandit ca oamenii dorm mai bine cand sint imbratisati si asa s-a nascut Karakiri, o caracatita prietenoasa care sa ne vegheze somnul. Mos Ene poate sa ia, de-acum, o pauza.

Karakiri a prins viata in urma unei povesti de dragoste. “Ideea pentru Karakiri mi-a venit in 2005, in preajma Craciunului. La vremea respectiva, imi placea mult un tip si stiam ca somnul e foarte important pentru el. M-am gandit ca mie imi place sa imbratisez oamenii in timpul somnului si, intr-un fel, am transpus felul meu de a dormi in ideea pe care o aveam pentru cadoul lui, o caracatita cu tentacule care sa te cuprinda cand dormi, o caracatita prietenoasa”, povesteste Oana. Asa ca s-a apucat de treaba. A avut o luna la dispozitie sa o faca pe Karakiri si, dupa lupta apriga pe care a dus-o cu fulgii de gasca care zburau peste tot, a reusit sa duca la bun sfarsit cadoul. “Numai ca tipul n-a mai venit niciodata sa o ia pe Karakiri”. Si, pentru ca in viata, cand se inchide o usa, se deschide o alta, Karakiri s-a transformat dintr-un cadou intr-o oportunitate de business.

Read the rest of this entry »