Feeder Experimentalist

Agentia de stiri a natiunii alternative

Perpetuum Cycle, despre calitatea pedalatului urban

Posted by igu On August - 24 - 2010

M-am ferit de subiectul “bicicleta” ca de dracu’ de cand scriu pe Experimentalist. La fiecare noua runda de subiecte propuse, il ignoram cu desavarsire pe cel legat de doua roti. A formulat si reformulat Igu tema doar-doar m-o ademeni cumva pana cand mi-a zis verde-n fata: “eu vreau subiectul cu bicicletele”. “Mdeah”, mi-am spus, ingrijorata ca aveau sa fie oricum niste articole ratate nu doar din pricina lipsei mele de interes pentru subiectul in cauza, ci si agasata de miscarile pe doua roti menite sa salveze lumea si sa ne convinga ca, de nu pedalezi, sufletul tau va ajunge in Iad. Asta pana cand i-am cunoscut pe Doru si pe Iulius, baietii de la Perpetuum, care mi-au spus ca e in regula daca simt asa, caci si ei, chiar biciclisti infocati fiind, nu sustin intru totul habotnicia biciclista care a cuprins Romania.
Doru si Iulius iubesc bicicleta. Daca nu i-as fi cunoscut personal, as fi crezut ca sunt doar alti doi ultraindoctrinati care se-nchina la ghidon ca crestinii, cand se grabesc sa faca cele trei cruci, in viteza, din autobuz, atunci cand trec pe langa vreo biserica. Evident, n-a fost cazul. Dimpotriva, dupa o ora si jumatate de stat impreuna, ideea de bicicleta mi s-a parut mai frumoasa ca niciodata si, avand in minte cuvintele lor despre bicicletele Perpetuum pe care o produc, mi-am imaginat cum ar arata, pentru mine, o zi in care, in loc sa merg, dau la pedale pe Tube Roze, o bicicleta fina, evident, roz.

“Daca nu ii poti convinge pe oameni cu logica, convinge-i cu imaginea, cu fashion-ul, cu cool-nesul”, imi spune Doru, rezumand, intr-un fel, politica Perpetuum. Anume ca, daca cumva pe om nu-l intereseaza detaliile tehnice ale bicicletei, sigur il va interesa felul in care aceasta arata si, daca inainte sa iasa din casa, cutare se preocupa de felul in care se imbraca, de ce nu l-ar interesa ca si bicicleta sa sa il reprezinte in egala masura? “Nu cred ca altfel ai cum sa convingi o mare de oameni, presupunand ca ai vrea. Prin milintantism indarjit indepartezi oameni care altfel ar veni natural la tine. Si tu poate ai face la fel pentru ca ti-ai da seama ca bicicleta, ca mijloc de transport, te scoate din orice fel de stres in ceea ce priveste deplasarea”, imi spune Doru si, dintr-o data, ma simt absolvita de vina de a nu ma da in vant sa stau cocotata pe sa 24/7 doar ca sa ma creada lumea mai buna, si mai preocupata de mediu, si mai impotriva soferilor si tot asa. Ca sa ma linisteasca definitiv, Doru continua: “Am observat deseori ca multi din bikerii care militeaza si care fac intalniri sunt, in parte, bikeri care nu stiu sa mearga ca lumea, dovada ca au descoperit ‘chestia’ de curand si de-aia sunt asa pasionati. Iar militantismul asta al lor vine din dorinta de a impartasi pana la a impune. Cei mai ‘veterani’ in treaba asta stiu ca militeaza pentru o chestie la care, in cele din urma, cineva poate ajunge in mod natural. Daca omul n-ajunge natural la bicicleta, e treaba lui, nu pot sa-i bag asta pe gat pentru ca nu e tara potrivita pentru asa ceva, nu acum cel putin, si sunt constient de asta. Eu ma bucur ca miscarile astea exista, insa nu imi place neaparat felul in care fac lucrurile. Ca, pana la urma, eu ii inteleg si pe soferii care, de exemplu, se simt deranjati de critical mass-urile de cate 250 de biciclisti mai mult decat s-ar simti deranjati, punctual, de cate un biker. Se intalnesc la un moment dat cu critical mass-ul in trafic si, automat, soferii ii urasc. N-are cum sa nu se intample asta AICI, in garajul asta infernal”, explica Doru. “Creezi adversitate – ai pierdut din mana fenomenul”. Pe cand, prin frumusete, ai lumea la picioare. De pilda, vorbind de bicicleta roz, Doru spune: “La teste, in prima zi pe strada, uitau si taximetristii ca s-a pus verde… se pusese ROZ.”

Astfel, baietilor de la Perpetuum li se pare ca cea mai potrivita forma de militantism, in ceea ce-i priveste, este cea prin stil. Abia apoi vine faptul ca sunt foarte elegante in materie de biciclete urbane. „Sunt unicate si, peste toate, ultra-usoare, desi din cel mai sigur otel”, declara baietii. Principala calitate a bicicletelor Perpetuum este ca nu au nevoie de mentenanta. “O iei din cui sau de pe teava, mergi cu ea, sari cu ea, dai trick-uri, cobori scari, nu comenteaza, nu te lasa balta. Foarte rar faci pana de cauciuc cu ea si, apropo, doar pentru ca rotile sunt mai subtiri, nu inseamna ca se indoaie sau ca faci pana mai des, nu are niciun fel de legatura. Nu ai ce sa intretii la ele. Bicicleta mea, in forma in care o vezi, este neschimbata de doi ani si jumatate”, spune Doru. Si, e adevarat, bicla arata super bine.

In ceea ce priveste bicicletele fixie, Doru si Iulius sunt veterani prin tara, pentru ca se dau pe fixie de 4 ani, iar in primii 3 erau singurii. Asa cum le descriu baietii pe site, “fixies sunt esenta bicicletei, biclele urbane supreme, care dureaza si care sunt de maxima eficienta. Cu cadre vintage, din cel mai bun otel, sunt nascute pentru viteza pe pista si, adaptate pentru oras, par a merge singure”. “Ca sa te dai pe o fixie, trebuie sa renunti la niste optiuni, pe proprie raspundere. La viteze, la schimbatoare in butuc, la frane pe disc si hidraulice. Avem o vorba pe site, numarul de optiuni la o bicicleta este direct proportional cu numarul de batai de cap pe care le poate crea”, rade Iulius.

“Constructia unei biciclete Perpetuum e ca o croitorie. Daca stofa e buna, faci haute couture. Tonul unei bicle bune e dat de cadru si, la noi, 95% sunt cadre foarte bune.

Mie mi se pare ca o bicicleta trebuie purtata cu stil si biclele noastre nu-s unicate doar dupa ce le predam posesorului, prin artwork-ul nostru, ci sunt unicate inca de cand luam cadrele, lucrate manual, iar individual, piesele care vor compune bicicleta, in multe cazuri, sunt ori vintage si nu se mai produc, ori hi-tech si nu se gasesc pe-aici”, spune Doru.

Bine, dar cum stie cineva ce fel de bicicleta i se potriveste? “Nu prea stie. D-aia se intalneste cu noi inainte. E ca o maieutica (n.red. ajungerea la adevar pe calea discutiilor si a dialogului; vezi Socrate si maieutica; Doru a terminat 3 ani de Filosofie, da :D ), daca vrei! Le cerem detalii si, in functie de ceea ce ne spun despre ei, stim ce sa le oferim”, explica Iulius. “Iar daca vine cineva si ne spune , atunci ii spunem . Nu e chiar ca la Ferrari sau la Bentley, tu ne vrei, dar poate ca nu te vrem noi. Dar e prea posibil ca imaginea ta despre bicla sa nu ne reprezinte. Avem deseori cereri de ‘pimpin’ pe cadre de MTB sau Cross si explicam ca ce facem noi nu e vopsitorie, e un pachet complet de la optimizare, usurare, decorare, pana la poezie aproape. Vrem sa convingem lumea ca simplitatea e cea mai buna si prin felul in care lucram nu ne adresam unui om generic, ci unei persoane in particular”, spune Doru.

Cum ramane cu bicla de la hypermarket? Este ea buna de ceva? “ Orice e bun la ceva relativ la utilizator. Biclele astea costa, la tona, pe undeva la 30 lei bucata. Am un prieten care a fost intr-o firma d-asta care lua bicle la container si care la bucata ajungeau la 30-40 de lei, iar in magazine se vindeau cu vreo 400 de lei”, povesteste Iulius. “Eu am vazut si bicle d-astea la 700 de lei si nu fac nici macar a 10-a parte din suma. Adica te poti da cu ele o vreme, pe urma, stii, ii vedem pe marginea drumului pe cei care se dau cu ele. Cei care le folosesc, sunt, in general, oamenii care raman in urma, pe margine, cei carora le cad aparatorile sau lantul sau li se rupe furca sub ei. La o adica, nu ma sfiesc sa spun ca pot fi chiar periculoase”, spune Doru.

Iulius si Doru si-au gasit furnizorii de componente pentru bicicletele pe care le fac in randul colectionarilor, a unor fosti ciclisti, antrenori de la cluburi de sport, pasionati ca si ei sau printre “un lung sir de nea cutare”, asa cum spune Iulius. Constructia fiecarei biciclete e challenging prin problemele particulare pe care le ridica spre rezolvare si tocmai asta li se pare misto. “Anumite cadre sunt greu de lucrat ca-s vechi, au alte cote si, cateodata, alergi o luna de zile dupa piesele potrivite”, explica Iulius. Doru nu poate sa spuna care a fost cea mai dificil de lucrat bicicleta insa, cumva, “nu mai are nici o importanta, acum e PERFECTA”. Apoi isi aminteste prima fixie construita pentru ca atunci lipseau experienta si piesele “si le mai bajbaiam, strunjeam, pileam, alezam, frezam, dar pe urma totul a venit natural”.
Bicicleta fixie este, asa cum spun baietii, asemenea “unui mers cu imbunatatiri, mers optimizat, insa placerea deosebita cu o fixie tine de faptul ca, desi trebuie sa pedalezi incontinuu, ceea ce la inceput poate parea deranjant, ulterior face sa ai un control foarte bun pe bicla si sa parcurgi spatiul intr-un fel in care, pe ritmul mental al unui om, e ca o pasire, pentru ca n-ai niciun moment mort si asta te tine in priza. “Cand mergi sau alergi, iti odihnesti vreodata picioarele? Nu. Esti tot timpul in relatie cu bicla, lantul tau cinematic natural se prelungeste cu bicla. Mai mult, pedalatul fixed iti tine in fiecare moment al pedalarii o minte cristal. Nu te lasa sa te fure peisajul sau sa te ia visele pe sus, chiar si cu muzica in urechi. Te tine mereu in contact cu ‘alergarea’ ta pe roti. Ceea ce face din start ride-ul mult mai safe decat pe o bicla normala, mai ales in oras”, explica Doru. „Noi militam pentru adecvare. De exemplu, cunoastem oameni care au MTB-uri (mountain bikes) doar pentru ca exista gropi in Bucuresti nu pentru ca merg la munte sa se dea cu ele. In raport cu altii, noi suntem dependenti de bicla, deci de aceea spun ca militam pentru adecvare. Asta e, orasul e o jungla, trebuie sa inveti sa anticipezi si ajungi sa vezi, cumva, cateva secunde in viitor. Asa nu mai ajungi in situatii limita”, spun baietii.

„Bicla nu e o consola de jocuri in care cu cat ai mai multe optiuni, cu atat mai bine si nici nu-i telefon 3G cu touchscreen si ultra conectivitate, dar care, in momentul in care ai nevoie de el doar ca telefon, ii moare bateria in timpul convorbirii. Asa si cu bicla, cu cat mai simpla, cu atat mai buna. Prin simplitate satisface functia primara”, sunt de parere Doru si Iulius cu privire la bicicleta, in general, si la cele Perpetuum, in mod particular.

Pretul pentru o bicicleta unicat Perpetuum pleaca de la 1500 de lei, si se opreste unde vrea/poate clientul. Exclusiv la Perpetuum exista si inovatia lor ultima in materie de bicle urbane, Freexie-ul, doua bicle intr-una, normala si fixie, conversie spontana. Mai multe detalii gasiti pe Perpetuumcycle.com. „Enjoy your ride!”, va ureaza baietii.

Link-uri:
www.perpetuumcycle.com
www.fixie-ro-mania.blogspot.com
www.punctphoto.com
Facebook: Perpetuum Cycle
http://www.freerider.ro/mag/doru-si-perpetuum-cycle-8961.html
http://www.green-report.ro/stiri/bicicleta-bdquofixierdquo-noul-trend-urban
http://www.freerider.ro/noutati/hot-perpetuum-chrome-tornado-8700.html
www.fotociclism.blogspot.com
http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/Biciclete_obisnuite_din_cadre_de_campioni_0_283771939.html

Andreea Vasile

Foto: Doru Popescu (Perpetuum) pentru revista Premium

4 Responses to “Perpetuum Cycle, despre calitatea pedalatului urban”

  1. [...] restul articolului pe Feeder/experimentalist. Posturi similare:Perpetuum Cycle – biciclete unicat, custom built, concept-bikes Perpetuum Cycle [...]

  2. nemo says:

    vaai cata abureala.. sa invatam oamenii sa se chinuie pe fixe ca sa fie cool..
    nu ma credeti? mergeti dati-va admirati, baietii sunt foarte de treaba. sa invatati ce insemna control si adecvare.. a imaginii protipendiste

  3. @nemo: eu nu inteleg ce scrii. adica ce parere ai despre ce ai citit.

  4. GettoTrack says:

    Domule nemo, “abureala” e un eufemism ad-hoc ca sa nu zici ca suntem prosti cu totii? Noi, fixarii astia aburiti.. apreciem ca daca suntem obnubilati mental, finalmente am gasit totusi prezenta mesianica-care (:-P) cunoaste adevarul absolut in privinta ciclatului. Multumim. Evident, lumea gandeste in continuare pt sine, evident ca ‘puristii’ astia dubiosi o sa vina in continuare la noi pt ‘marea fixatie’, si noi o sa fixam. Asteptam si producem de peste 4 ani schimbarea asta de optica, timp in care am fumat baxuri de opinii d’astea care asimileaza fixa cu coolness-ul si atat. Oof, am trait 4 ani de “chin” si n-o stiam! Totusi..te-ai gandit ca cool-ul e doar un efect colateral al fixei? si atunci nu te-ai intrebat de unde vine si de ce? Deci:
    1) abureala cu forta nu se poate, crede-ma.. nu la oameni mari
    2) Sa ne pastram limilarile pt sine, rog mult
    3) Senzatia “eu sunt mai destept” trebuie sa aiba macar un moment de gandire prealabila, ca sa nu dai duma-n gard
    4)Perpetuum nu face doar fixe, ci doar bicle urbane, e o diferenta
    5); 6) respect

Leave a Reply

VIDEO

TAG CLOUD

About Me

There is something about me..

Twitter

    Photos

    flickrRSS probably needs to be setup