Feeder Experimentalist

Stiam ca Mika si Dilma fac lucruri spectaculoase, insa nu cunosteam anvergura lor. Cu ocazia acestui interviu, am aflat ca fetele bat, literalmente, lumea intreaga ca sa arate ce stiu si ce le place sa faca in materie de visuals. Chiar daca Mika incearca sa lase deoparte impartirea pe sexe cand vine vorba de munca pe care o fac, eu sunt mandra ca ele sunt fete care fac o munca pe care multi, inclusiv eu, o percep ca fiind, in general, pentru baieti. Inainte sa va las sa cititi prima parte a acestui interviu, nu uitati ca pe 17 si 18 iunie, la club Tago Mago, Mika si Dilma va asteapta cu doua evenimente AVmotional (more info: http://blog.avmotional.com)

V-ati nascut in Bulgaria. Cand ati venit in Romania si in ce context?

Dilma: Eu am venit in Bucuresti in 1994. Intotdeauna cand spun asta realizez cat de multi ani au trecut de atunci si cat de multe lucruri s-au intamplat intre timp. Intre Romania si Bulgaria existau si exista in continuare tot felul de programe educationale, guvernamentale, schimburi culturale, ministeriale etc. Asta a fost contextul in care am ajuns in Romania. Am primit o bursa de 20 $ pe luna

Mika: Am “aterizat” in Bucuresti in 1995, vremuri “dubioase”. Pe de o parte, se terminase definitiv o perioada din viata mea legata de Sofia. Pe de alta parte, Academia de Arta, acum Universitatea de Arta, din Bucuresti, unde am terminat Pictura, era o optiune interesanta. A fost o combinatie castigatoare intre Liceul de arta din Sofia si Academia de aici. Pe atunci eram foarte bagata in desen, pictura, fotografie si tot felul de experimente intre tehnici. Tot la Academie, am cunoscut-o pe Dilma. De atunci, am ramas cu “bulgaroaicele”

De ce ati ales Romania si nu o alta tara?

Dilma: De fapt, a fost o ocazie interesanta sa vin in Romania si sa fiu studenta la Academia de Arta din Bucuresti. A fost o optiune buna ca am preferat Bucurestiul in loc de Sofia pentru ca stilul de predare in cele doua academii (pe atunci nu devenise inca Universitatea de Arte) difera foarte mult. Academia de Arta din Sofia se concentra foarte mult pe studiu in maniera sovietica si desen academic, iar in Bucuresti se experimenta mai mult, iar profesorii, pe atunci, erau foarte deschisi la noile curente in arta contemporana.

Mika: Cand am ales sa vin in Romania, habar n-aveam ce perioada palpitanta urmeaza si ca a fost locul cel mai potrivit pentru tot ce am facut. In principiu, daca stai sa te gandesti, nici Bulgaria si nici Romania nu au fost si nu sunt tari exemplu pentru educatie sau dezvoltare artistica in sensul standard de cariera de succes. Deci, nu puteai spune ca vii in tarile noastre cu un scop de genul asta. Insa poti avea tot felul de alte experiente si sa faci tot felul de experimente, care au valoarea si amprenta lor in viata fiecaruia. Nu se intampla foarte des sa iei parte sau sa fii parte dintr-o gramada de chestii care se intampla pentru prima data intr-un context si sa traiesti in febra entuziasmului contagios al “inceputului”.

Care sunt primele evenimente pe care le-ati facut in Romania si cum v-a venit ideea unor asemenea evenimente?

Dilma: Cu Mihaela am inceput sa lucrez impreuna inca din facultate. Am realizat cateva proiecte interdisciplinare si instalatii video cu care am participat la diferite evenimente si festivaluri. Treptat, am inversat directia colaborarii intre sunet si imagine pe care o incepusem. In loc sa cautam producatori de muzica pentru proiectele noastre video, a inceput sa ne intereseze crearea unor materiale video pentru un anume muzician sau o anume piesa. Pe atunci, dupa 2000, am descoperit tehnici de mixat video live si am dat de primele soft-uri de VJ-ing. Am colaborat cu Brazda Lui Novac, Matze, Silent Strike, Marika, Vania, multi DJ din Romania si din strainatate. Am lucrat atat individual, cat si impreuna. In toate proiectele legate de video, atat art/experimentale, cat si comerciale, intotdeauna am cautat sa aducem ceva nou, ceva surprinzator, sa iesim din stereotipuri legate de proiectii video, de a mixa etc.Am vrut sa ne provocam in primul rand pe noi insine. Asa am ajuns la proiecte mai complexe, proiecte interdisciplinare si intreactive in care am inceput sa colaboram cu mai multi artisti, animatori, programatori. Asta este si formula actuala a KOTKI Visuals – este un colectiv viu si dinamic care se modifica in functie de proiect.

Mika: Aici putem sa impartim lucrurile: evenimentele la care am participat ca artisti/VJ-s si evenimentele AVmotional organizate de noi din 2004 incoace.

Daca imi aduc aminte corect, AVmotional era printre primele eventuri pe care le-ati facut. Cate editii au fost, ce ati reusit sa faceti in cadrul eventului de care sunteti mandre si de ce AVmotional nu mai exista?

Dilma: In primul rand, ma surprinde intrebarea ta: “ de ce AVmotional nu mai exista?” Nu mai exista festivalul AVmotional, in rest activitatile Platformei AVmotional sunt destul de numeroase. Anul trecut am sarbatorit 5 ani de existenta cu un eveniment amplu in cadrul caruia au fost mai multe performance-uri AV, am avut ca invitati artisti din label-ul Raster Noton, am lansat DVD-ul Avmotional 2009 cu cele mai bune proiecte AV romanesti din ultimii 2 ani. Intre timp, in ultimii 3 ani, am realizat 16 editii din seria AVion, care a avut ca parteneri Orange Concept Store, AFCN, CNDB, MNAC, Centru de Introspectie Vizuala etc. Pe 17 si 18 iunie urmeaza a 17-a editie AVion la club Tago-Mago cu invitati din Berlin. A treia editie, si ultima editie a festivalului AVmotional, a fost in noiembrie 2006 cu un line up – Modeselektor & Pfadfinderei din Berlin, Addictive TV din Londra, Arbol & Onionlab din Barcelona, Makounuci Bento din Timisoara, Dave Phillips etc. Intre timp, am simtit, pur si simplu, ca vrem altceva decat un eveniment pe an, unde timp de 2-3 seri, oamenii se distreaza si dupa aia pauza pana la anul viitor. Nici sponsorii nu sunt foarte generosi cand vine vorba de muzica experimentala, VJ-ing si arta video. Fiind mai mult artisti decat promoteri, am simtit nevoia unui cadru in care artisti din diferite discipline pot comunica intre ei intr-o atmosfera mai friendly si non-formala, in care sa poti invata lucruri noi, sa pui intrebari la care iti poate raspunde cineva. Asa s-a nascut proiectul AVion. Aceasta nevoie de cominicare si colaborare a stat la bazele primului festival AVmotional din 2004 organizat de catre Mika si Stefan Tiron. Deci, lucrurile merg in directia care trebuie.

Mika: Nu mai am ce sa adaug, decat ca DA, EXISTA! Si supravietuieste in conditiile de acum, fara sa se bazeze pe “let’s party”. Mie imi place ideea AVmotional sa fie un organism la fel de viu ca si contextul in care exista. Nu cred ca forma este decisiva. Mai degraba, as prefera sa experimentam cu tot felul de formate de eveniment in locatii diferite.

Ce inseamna KOTKI?

Dilma: KOTKI inseamna “pisici” in bulgara. N-am ales numele pentru ca suntem doua fete. Deci, fara aluzii feminine. Ne place cum suna KOTKI, are ceva finlandez, islandez daca vrei

Mika: Dilma are trip cu isla/ final- nda! Eu, cu tot ce e scurt si la obiect. KOTKI suna si arata destul de clar. Cateodata, uit complet de sensul literal al cuvantului. Imi place si faptul ca nu are de a face cu arta/ multimedia sau cu toate componentele tehnicii AV, prezente in multe dintre numele din domeniu.

Fete care fac visualuri si instalatii. Asta suna mai degraba a treaba de baieti. Deci, de ce va pasioneaza acest domeniu?

Dilma: De unde descriminarea asta? Exista baieti care gatesc delicios si fete care piloteaza avioane. Sa faci un 3D video mapping este mai simplu decat sa pilotezi avioane Daca gresesti cu ceva, devine din defect, efect. La pilotat ar fi fatal ) Poate pentru ca este fascinanta relatia intre tehnologie si arta si diferitele moduri in care poti sa integrezi o inovatie tehnica intr-o lucrare de arta. Bineinteles, folosirea tehnologiei este un mijloc, nu un scop in sine. Oricum, echipa KOTKI Visuals nu este complet feminina. Ca sa fie echilibru perfect, Cristian Iordache a devenit un membru permanent al KOTKI Visuals cand vine vorba de interactivitate si video mapping.

Mika: Probabil suna a treaba de baieti pentru ca baietii, in general, sunt mult mai la “per tu” cu tehnica, iar toate domeniile despre care este vorba au o componenta tehnica destul de complexa. Insa, daca te bazezi pe acel altceva, ci nu doar pe tehnica, treaba devine accesibila si pentru fete Apropos, stim cu totii si fete DJ, unde chiar ca sunt o raritate.

Mai sunt fete in Romania care fac ceea ce faceti voi?

Dilma: Cunosc cateva fete VJ si care experimenteaza cu video. Nu cunosc inca artiste care fac proiectii interactive sau video mapping, dar asta nu inseamna ca nu sunt sau ca nu vor fi mai multe in viitor.

Mika: Separarea asta vesnica intre sexe Eu, personal, nu o vad valabila, in contextul discutiei noastre. Sa nu ajungem la faza ca baietii fac visuals pentru bani, ca sa intretina casa, iar fetele nu au timp sa faca visuals pentru ca au de stat la cratita si cu copiii

Ce sunt, de fapt, visualsurile si de ce conteaza ele in intregirea unui spectacol de muzica?

Dilma: Imaginea completeaza sunetul, uneori ii da o alta dimensiune, ii schimba intelesul sau ii accentueaza/ amplifica mesajul. Astfel, obtii o experienta si o traire completa. Nu fiecare muzica are nevoie de vizualizare si scopul nu este sa “explici” muzica prin imagini, ci s-o faci si mai bogata. Poti ‘citi’ sunetul in mai multe feluri si in asta consta provocarea si placerea cautarii si experimentului.

Mika: Visuals, light design sau orice fel de multimedia au devenit parte integranta a experientei pentru anumite genuri de muzica. Pot fi folosite si ca instrumente excelente pentru intensificarea impactului asupra publicului. In afara de asocierea lor cu muzica electronica/ experimentala, au fost integrate in teatru, dans contemporan, muzica clasica, advertising alternativ (vezi proiectii pe caldiri), etc. In multe proiecte AV, componentele sunt legate organic: sunetul genereaza imaginea si invers. Este un domeniu care se preteaza total experimentului. Si, da, chiar este o experienta sa faci visuals live.

Unde, in afara concertelor, mai faceti ceea ce faceti?

Dilma: La evenimente speciale, lansari, evenimente culturale, de urban art, la festivaluri de muzica, film si nu numai, in cluburi, galerii, expozitii etc. De exemplu, intr-un club in Lugano, Elvetia, am realizat doua instalatii permanente cu 3D video mapping. Cu Future Shorts am avut cateva colaborari foarte misto, mai ales la primele editii de la Teatrul National. Am avut proiecte cu video mapping pe fatade in Sofia, Lozenetz, Brasov, proiectii video pentru performing arts in Cluj etc.

La ce evenimente din afara ati mai lucrat si sunteti fericite ca ati ajuns acolo?

Mika: Moving Patterns Festival, Viena-Bucuresti, visuals live; Gravity Free Art Festival din Sofia, o seara AVmotional cu artisti romani si visuals live; expozitia Jukebox city, conceputa si organizata de revista Arhitectura in Barcelona unde am facut designul si instalatiile interactive; workshopuri de multimedia art si art in spatiu public in Luxembourg si Bangkok, The Knot- Berlin-Varsovia-Bucuresti, co-organizat de asociatia E-cart, in care participam cu un proiect nou de art in public spaces “Lovers&Enemies”. Toate colaborarile cu EDNO magazine din Sofia, ultima fiind Sofia Design Week din care facem parte anul acesta ca KOTKI Visuals si ca AVmotional. In august, vom fi parte din echipa Lowlands TV la Lowlands Festival din Olanda. Pe langa acestea, ei au fost interesati de un program AV romanesc, curat de AVmotional, care sa faca parte din content pentru Lowlands TV anul acesta. In septembrie, pregatim o participare substantiala de artisti romani AV la DAfest din Sofia.

Cu ce oameni ati lucrat?

Dilma: Sunt foarte multi, sunt atat artisti sau agentii de publicitate, cat si institutii culturale din tara si din afara. Incepem cu Cristian Iordache / Ygrek care este deja parte din KOTKIvisuals, Vali Chincisan, Brazda lui Novac, Bogdan Anghel, Matze, Electric Brother, Silent Strike, Gojira, Marika, DJ Vania, Alex Rusitoru, Vlad si Gabi Basalici, Serban Jipa, echipa de la Future Shorts/ Shorts Up, echipa de la E-cart, Oricum, revista Arhitectura, revista EDNO din Bulgaria. Ne-am distrat de fiecare data cand am facut gale de festivaluri precum: AdPrint Festival, Internetics, Filter Design Competition, Bienala de Arhietctura Bucuresti si muuulti altii. Urmeaza cei de la MNAC, CNDB, toate centrele culturale, ambasade, etc.

Daca cineva doreste sa se apuce de visuals, de unde trebuie sa inceapa? Cum se poate invata ceea ce faceti voi?

Mika: Deja sunt atat de multe puncte de plecare, moduri de a face VJ-ing, proiectii si video instalatii, forumuri si alte surse, incat e suficient sa dai search pe Google/Youtube sau sa arunci un ochi pe linkurile de la sfarsitul interviului. Unii dintre VJi, cu experienta de ani de zile, fac workshopuri, cursuri unde poti invata baza. Ca in orice alt domeniu, dupa aceea continui autodidact. Nu cred ca exista master degree pe visuals la universitati. Majoritatea VJ-ilor au la baza visual art, graphic design, motion graphics, film/video sau programare.

Cine sunt cei mai importanti artisti din domeniul vostru?

Dilma: Imi place sa experimentez diferite stiluri si moduri de prezentare, deci sunt artisti diferiti. Pfadfinderei pentru proiectul Moderat. Addictive TV pentru ca, pe de o parte, sunt foarte buni in ceea ce fac ca DVJ si, pe de alta parte, pentru ca au reusit sa introduca VJ-ingul in Hollywood si au trecut de la statutul de VJ la Stars VJ No Domain pentru animatiile lor hand made & stop motion LIVE! Anti VJ pentru proiectiile de 3D mapping. Visiomat + Telematique pentru intslatiile lor cu kinetice si 3D mapping. United Visual Artists pentru ca sunt foarte, foarte buni (vezi concertele Massive Attack).

Mika: Subscriu!!! Si adaug: Riojy Ikeda, Dora Video, Alva Noto cu Raster Noton cu tot.
Bineinteles ca mai sunt multi altii foarte buni.

Cum ati descrie piata din Romania pentru ceea ce faceti voi? Dar pe cea din Bulgaria?

Dilma: Pe cea din Bulgaria nu o cunosc atat de bine, desi am incercat sa aducem VJ bulgari la AVmotional. Cand vine vorba de proiectii interactive si 3D mapping, pot spune clar ca scena si piata din Romania sunt mai avansate, sunt mai multe proiecte, mai multe evenimente.

Tot in legatura cu munca voastra, la ce eventuri, in ce orase v-ar placea sa ajungeti?

Dilma: Ars Electronica din Linz, Austria. Pe primul loc! Am ajuns acolo, dar inca nu in calitate de artisti Mapping Festival din Geneva. Exista o posibilitate sa facem parte din editia de anul acesta cu o prezentare AVmotional + DVD, dar n-a fost sa fie. Evident, Tokyo – cred ca este extrem de inspirational

Povestiti-mi ce-ati facut la petrecerea de la metrou, cu ocazia lansarii berii Grolsch.

Dilma: Am acceptat invitatia agentiei Mercury de a curatora impreuna cu ei expozitia din cele doua trenuri. Am facut impreuna o selectie de artisti, iar publicul a vazut rezultatul pe 27 mai noaptea Am realizat doua dintre instalatiile video in vagoane. Una a fost inspirata si dedicata vinovatulului petrecerii – Grolsch – cea cu cercurile hipnotice. Am amplasat in stanga si in dreapta vagonului mai multe cercuri pe care am proiectat diferite animatii pe fiecare dintre ele.

Mika: Aici am folosit video mapping pentru a face 13 proiectii diferite cu 4 proiectoare.

Dilma: A doua lucrare, o proiectie interactiva, a fost mai minimalista, dar la fel de hipnotizanta – mai multe proiectii video “3D” care puteau fi “manevrate” de privitor cu miscari simple.

Mika: Iar oamenii puteau sa fie parte din proiectie la propriu

Dilma: Am avut si o instalatie/ performance live numita “Cross reality” – oamenii care se aflau in fata unui ecran de chroma apareau in proiectii cu background-uri diferite, mixate tot de noi live. Si nu in ulimul rand, am “asigurat” proiectiile video pe peron si in lift.

Mika: A fost o mare distractie. Mai ales cand a trebuit sa implementam totul in vagoane intr-un timp foarte scurt.

Cat dureaza, in medie, sa realizezi o proiectie?

Mika: Timpul pentru realizarea unui proiect depinde de o sumedenie de factori. Mai ales cand e vorba de mai mult decat o proiectie video pe ecran. La unele proiecte se lucreaza luni de zile, alta data am acceptat sa facem un proiect complex in 12 zile cu teste cu tot (ceea ce nu cred ca mai vreau sa repetam ). Fiecare proiect nou e o lume noua de fapt. De obicei, implica elemente diferite, oameni diferiti, alt concept, alt spatiu, alte conditii de implementare. Niciodata nu am avut senztia ca facem ceva pe banda, ceea ce poate fi foarte interesant, dar si foarte solicitant. Cat dureaza o proiectie, la fel, depinde de proiect si la foloseste ea. Daca e un moment special audiovisual, cu o proiectie pe cladire, de obicei nu dureaza mai multe de 10-12 minute. Daca sunt proiectii ambientale sau interactive intr-un spatiu, sunt facute in asa fel incat sa nu conteze cat dureaza si se pot folosesi in loop sau se genereaza real-time din diferite elemente. Daca este un proiect audiovizual care se performeaza live, de obicei dureaza intre 40 min si o ora, etc. Depinde de fiecare proiect in parte ce elemente se folosesc. Unele sunt create de noi, altele remixate, iar in proiectele comericale, se folosesc si elemente ale brand-ului sau clientului care sunt creativ adaptate pentru ceea vrem sa facem.

LINKS KOTKI visuals&AVmotional

http://kotki.id-highway.com/
http://blog.avmotional.com
http://dvd.avmotional.com
http://www.myspace.com/avmotional

CONTACT

kotki@id-highway.com
contact@avmotional.com

ARTISTI:

http://www.thelightsurgeons.co.uk/
http://www.visomat.com/
www.dfuse.com
http://www.antivj.com/
www.u-matic.de
www.telematique.de
http://www.raster-noton.net
http://www.ryojiikeda.com/
www.scannerdot
http://www.pfadfinderei.com/
http://www.uva.co.uk/
http://www.motomichi.com/
http://www.actop.net/
http://www.no-domain.tv/
http://www.drifter.tv/
http://www.reactable.com/
http://www.addictive.tv/

CARTI:
http://www.lightrhythmvisuals.com/news/?p=138
http://www.vjbook.com/
http://feralhouse.com/press/thevjbook/
http://www.vjtheory.net/

SOFTWARE:
http://www.resolume.com/
http://www.garagecube.com/
http://www.arkaos.net/

3D VIDEO MAPPING & INTERACTIVE INSTALLATIONS:
http://cycling74.com/
http://vvvv.org

Andreea Vasile