Feeder Experimentalist

Intr-o zi obisnuita daca te uiti cu atentie vezi foarte multe exemple de romani care sunt control freaks! Daca de odata nu mai merge telefonul se crizeaza, daca semaforul nu mai merge in intersectie se pierd, daca e o rosie putin stricata in sandvis e de aruncat, daca vacanta nu e planificata la milimentru e din start un esec. Ce mai… usor obsedati!
In peisaju’ asta cine s-ar fi imaginat ca un aparat funky si colorat ar putea schimba din tot comportamentul asta. Pe mine m-a luminat putin conversatia cu cei ce au adus Lomography in Romania in primul rand ca mi-au bagat un blitz in ochi si apoi ca m-am prins de-o treaba!

Cine sunt ei? Un pragmatic, un “biropat”, un artist si un “control freak”. M-am vazut cu ei seara pe la 8.00 intr-un stabiliment respectabil cu iz frantuz din Bucuresti pe stanga si erau fiecare cu ale lui, ganduri, intamplari, “issues” in familie, pitch-uri, traininguri reprogramate, expozitii slabe si altele. Desi seara in mijlocul saptamanii si cu aparent multe pe cap am vazut in fata mea 4 oameni care atunci cand am inceput sa vorbim de copilul familiei (n.red adica LOMO) s-au luminat si au stors niste ultime doze de energie si entuziasm.
Rox, Petrus, Ioana si Radu sunt o adunatura de personaje foarte diferite, unii mai analogici altii hyper digitali, oameni care viseaza cu ochii deschisi pana ii loveste masina altii sarcastici, puternic ancorati in realitate dar cateodata rupti complet de real!

Avem o Ioana ce munceste in agentie si cand isi foloseste Lomo-ul mereu ii ies poze aiurea dar e ok cu asta, un Radu foarte visator si totusi foarte digital si cronometrat (a venit la fix), un Petrus foarte “business savy” caruia ii lipseste farmecul scrisorilor facute cu mana si o Rox care e “control freak” dar aduce cel mai mult echilibru in grupul lor! Sunt oamenii cu “day jobs” pe care i-a adunat pasiunea generata de Radu cand l-a gasit pe LOMO seara tarziu intr-o vitrina de pe stradutele gotice ale Barcelonei.
Cand auzi prima oara de LOMO esti tentat sa iei de buna povestea cu Putin care e un fel de “nasul” aparatului sovietic redescoperit la Sankt-Peterburg si reinterpretat de o mana de studenti austrieci la inceputul aniilor 90. Noi il omoram pe nea Nicu ei il renasteau pe LOMO, e clar totul e cosmic! Povestea zice ca fondatorii Lomography.com (reclama pe fata) au descoperit marca ruseasca usor abandonata caci aparent nimeni nu-i vedea nici un viitor, dar junii austrieci au avut viziune cu carul si astazi exporta filozofia impachetata in jurul aparatului in mai toata lumea.

Vand o intreaga miscare, cu reguli foarte precise si imuabile, vand mancarimea din degetul aratator care te face sa apesi pe butonul declansator, vand o mica doza de adrenalina data de faptul ca nu stii ce poza ai facut, vand petele de culoare pe care le ai dupa ce-ti baga un LOMO blitz in ochi. Aparatul, e doar o jucarie colorata cu curbe foarte sexy si accesorii usor “kinky”, care te impinge sa nu mai cauti obsesiv perfectiunea ci sa atingi cu rapiditate butonasul si vezi mai incolo ce iese. E pentru experimentalisti, pentru grupul ala mare de oameni care oricum n-au inteles niciodata cum sa seteze data si ora la digitalele pe care le au dar care vor sa se distreze si sa vada mai tarziu ce a iesit!
E fenomen? Nu inca dar are potential, caci toate ingredientele sunt acolo. Omuletii de la Lomography.ro (reclama ascunsa part a 2-a) ii spun “slow food-ul” fotografiei, o miscare de revenire la lucrurile simple, necontrolate, iesite cu adevarat din schema precisa a lucrurilor. Si se pare ca urbanii de la noi raspund si “odata ce iau in mana aparatul nu prea vor sa-l mai lase jos”. Ne-am jucat si cu numele acestor urbani si le-am zis “trend f**kers” (TF’s) caci nu mai vor chestiile obisnuite, vor trebi diferite, care-i agita le dau ceva de facut, ii pun pe drumuri pana la developare, o intreaga aventura.
TF’s fac fotografii in “in mod democratic” fara cadre perfecte, cu blur, fara lumini, sharf, fara incadrari caci de obicei din 5 indivizi in poza ies doar 3. E distractia maxima cand iei pozele de la developat caci ai surprize, razi, te enervezi, intrebi daca nu cumva s-a gresit filmul si multe alte reactii spontane.
Se mai poate opri LOMO? Doar daca da cu bomba si cei patru se satura de treaba asta, dar in cazul de fata se opreste grupul lor nu si miscarea, caci dorinta de a iesi din patrat e mult prea incitanta si arzatoare pentru prea multi! Cum au zis si ei “sunt nemuritori…cel putin Radu”
Asadar sa ne exersam imaginatia. Cum ar fi daca le-am da tuturor politistilor, bucatarilor si tour operatorilor aparte LOMO sa-i surpinda putin pe toti control freaks amintiti mai sus. Nu cred ca facem ceva constructiv dar macar e fun si ar iesi niste poze foooarte tari!
La final, mi-au bagat blitz-ul in ochi si s-au evaporat in seara ce a fost incheiata de o furtuna bestiala unde daca as fi avut LOMO sigur as fi avut niste poze tare faine! Da eu sunt inca control freak si fac poze cu digitalu!

de Razvan Crisan