Sottobosco
[text RO / IT / EN]
Palatul Bánffy – Muzeul National de Artă | Cluj-Napoca
SOTTOBOSCO
Expoziție îngrijită de Antonello Tolve
Freamătul pădurii și al vântului
Enzo Cucchi | Ioan Sbârciu
Invitat special Markus Lüpertz
Pe fundalul roșiatic al cerului
Georgeta-Olimpia Bera | Kudor Duka István | Cristian Lăpușan | Anca Bodea Mureșan | Andrea Salvino
În răcoarea clară a dimineții
Veronica Bisesti | Gagyi Botond | Dario Carratta | Giovanni De Cataldo | Luca Grechi | Mihai Guleș | Andrei Ispas | Tincuța Marin | Alexandra Mureșan | Oana Nastasache | Emma Păvăloaia | Jacopo Pinelli | Lucian Popăilă | Marcel Rusu | Andrei Sclifos
Palatul Bánffy / Muzeul National de Arta (Cluj-Napoca)
Piața Unirii 30 – Cluj-Napoca
Perioada expoziției: 15 noiembrie 2018 – 10 ianuarie 2019
Vernisajul expoziției: | joi 15 noiembrie, orele 18.00
Palatul Bánffy – Muzeul de Artă | Cluj-Napoca, în colaborare cu UAD – Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, Facultatea de Litere | Departamentul de Limbi și Literaturi Romanice din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Galleria Richter Fine Art (Roma) și cu Sector 1 Gallery (București) are plăcerea de a anunța expoziția intitulată Sottobosco, o trilogie expozițională, îngrijită de Antonello Tolve, care va fi inaugurată joi, 15 noiembrie cu ocazia celebrării venerabilei vârste de 70 de ani a profesorului Ioan Sbârciu.
Ca un nod ce leagă distanțe pe mare, un fir roșu călăuzitor care unește diferitele generații de o urzeală magmatică, unde îți este posibil să întrevezi naturalețea unei întâlniri, prospețimea ospitalității, dorința de a contura o fericită stare de intimitate, aventura culturală începută la Cluj-Napoca cu Sottobosco este o adiere de vânt care aduce cu sine o stare de bine dinspre tărâmuri benefice.
Lipsa indispensabilă a unui sens universal de urmat, briza unui labirint silvestru, locul poetic bogat în cărări de traversat pe care să îți rătăcești cuvântul și să descoperi, în același timp, forța evocativă a semnului, devin centrul unui spațiu expozițional imprevizibil, al unei căutări veșnic neîmplinite, al unui parcurs al cărui aspect narativ unește omul și cultura, omul și gândirea, omul și amintirile, care ies la lumină schimbate, alterate de spațiile memoriei.
Parcurgând cele trei expoziții – fiecare legată, în mod semnificativ, de o expresie referitoare la pădure, preluată dintr-un roman al scriitoarei Grazia Deledda, cu care debutează romanul secolului XX, intitulat Il vecchio della montagna (Bătrânul din munți) – observăm că pictura devine un limbaj care dă glas lumii, un discurs filosofic, o terapie al cărei trarament oferă primul ajutor dezordinii generale a conceptelor ce afectează omul, devine o excavare continuă care irigă și fertilizează suprafața uscată și deshidratată a minții (Wittgenstein).
Născută în urma întâlnirii dintre două personalități explozive (Enzo Cucchi și Ioan Sbârciu), plimbarea, pe care ne-o oferă această expoziție, reprezintă o confruntare constructivă între generații diferite și, în același timp, o împletire rizomatică (deloc haotică) a două atmosfere creative, unite de același fir roșu, de aceeași idee asupra picturii înțelese sub forma unei cercetări, a unei performanțe, realizată de o mână rațională care trasează prin umbra ruptă de lumină sentimentele umanității.
Freamătul pădurii și al vântului
Itinerariul debutează cu un dialog între doi maeștri ai aceleiași generații, Enzo Cucchi și Ioan Sbârciu, exponenți ai unei picturi complete, care conturează, cu această ocazie, întâlnirea dintre un micro și un macro univers silvestru, unde se instaurează legături între semne, care par să vină în fugă de după colț pentru a se amesteca cu sunetul sumbru al viziunii (Cucchi) și între ample întinderi cromatice, uneori de un verde sticlă, alteori de un verde pal ca vântul glumeț al dimineții, ce adie printre copaci (Sbârciu).
Vorbim de un prim traseu fascinant în care este posibil să te pierzi în întunericul pădurii, în acțiuni de măestrie rapide și vivace, să te pierzi printre artificii lingvistice de calibru, care lasă să se întrevadă, printre umbre și aparențe (Leopardi), spectrul cald al lucrurilor.
Pe fundalul roșiatic al cerului
Cea de-a doua expoziție din cadrul proiectului este reprezentată de o generație de artiști născuți între anii ’70 și ’80 – Georgeta-Olimpia Bera, Kudor Duka István, Cristian Lăpușan, Anca Bodea Mureșan și Andrea Salvino – determinând un moment de analiză lucidă a figurilor în creația artistică, al căror modus operandi atinge realitatea cu o atitudine reflexivă, aplecată asupra intimității, memoriei și timpului în pictură.
Este vorba de un pentagon al cărui caracter vocal se poziționează pe fundalul discret al adâncului pădurii pentru a evidenția liniștea deturnată de peste zi, umbrele care rătăcesc prin negura serii, aerul proaspăt al cotidianității, tragismul și teroarea din spatele istoriei.
Această cea de-a doua etapă, dedicată adâncului pădurii, ne oferă nuanțe picturale ale unor artiști deja formați, ale unor profesori implicați în cercetare și, în același timp, preocupați de didactica artei, cu scopul de a contribui la proliferarea noilor generații de artiști.
În răcoarea clară a dimineții
Polifonică, rafinată și densă, deschisă noilor generații din mediul artistic italian și din Școala de la Cluj, cea de-a treia expoziție, descoperită de-a lungul acestui parcurs lingvistic, este un proiect legat mai degrabă de generațiile de artiști născuți la finele anilor ’80 și în prima jumătate a anilor ’90. Trecerea înspre noile generații ale Școlii de la Cluj și ale Școlii de artă italiene – Veronica Bisesti, Gagyi Botond, Dario Carratta, Giovanni De Cataldo, Luca Grechi, Mihai Guleș, Andrei Ispas, Tincuța Marin, Alexandra Mureșan, Oana Năstăsache, Emma Păvăloaia, Jacopo Pinelli, Lucian Popăilă, Marcel Rusu, Andrei Sclifos – reprezintă, în această călătorie, o meditație inevitabilă, nu neapărat asupra prezentului, cât, mai degrabă, asupra procesului de reîntinerire a lumii creative, care își croiește drum pe teritoriul artei pentru a căpăta glas, pentru a desena forme adâncite în materie (sinoli de materie și formă), pentru a deveni trait d’union între trecut și ceea ce nu mai poate fi numit trecut.
Expoziția se va încheia cu o publicație (editura IDEA) care, tout court, trece dincolo de limitele unui catalog, pentru a deveni o expoziție în sine, nicidecum spațiu de documentare, ci spațiul unei acțiuni creative, al descoperirilor entuziasmante, al plasticității însuflețite.
SOTTOBOSCO ||| 15 noiembrie 2018 | 10 ianuarie 2019
Palatul Bánffy – Muzeul National de Arta ||| Piața Unirii 30 (Cluj-Napoca)
www.abamc.it ||| tel +40 264 596 952
= = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = =
Palatul Bánffy – Muzeul National de Arta | Cluj-Napoca
= = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = =
SOTTOBOSCO
a cura di Antonello Tolve
Il sussurro della selva e del vento
Enzo Cucchi | Ioan Sbârciu
Sullo sfondo rossastro del cielo
Georgeta-Olimpia Bera | Kudor Duka István | Cristian Lăpușan | Anca Bodea Mureșan | Andrea Salvino
Nella nitida frescura del mattino
Veronica Bisesti | Gagyi Botond | Dario Carratta | Giovanni De Cataldo | Luca Grechi | Mihai Guleș | Andrei Ispas | Tincuța Marin | Alexandra Mureșan | Oana Nastasache | Emma Păvăloaia | Jacopo Pinelli | Lucian Popăilă | Marcel Rusu | Andrei Sclifos
Palatul Bánffy / Muzeul National de Arta (Cluj-Napoca)
Piața Unirii 30 – Cluj-Napoca
dal 15 novembre 2018 al 10 gennaio 2019
Opening | giovedì 15 novembre ore 18.00
Palatul Bánffy – Muzeul National de Arta | Cluj-Napoca, in collaborazione con l’UAD – Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca, con la Facultatea de Litere | Departamentul de Limbi și Literaturi Romanice della Universitatea Babeș-Bolyai, con la Galleria Richter Fine Art (Roma) e la Sector 1 Gallery (București) è lieta di annunciare Sottobosco, una trilogia di mostre, a cura di Antonello Tolve, che saranno inaugurate giovedì 15 novembre per celebrare i settant’anni di Ioan Sbârciu.
Come un nodo d’aria, un filo felice che collega diverse generazioni a un tessuto magmatico dove è possibile scorgere la leggerezza dell’incontro, la freschezza dell’ospitalità, il desiderio di disegnare un platonico pascolo felice, l’avventura culturale avviata a Cluj-Napoca con Sottobosco è un soffio di vento che porta buona salute da luoghi benefici.
L’indispensabile mancanza di un senso univoco da seguire, la brezza di un labirinto silvestre, luogo poetico ricco di stradine da attraversare per smarrire la parola e trovare la forza evocativa del segno, sono centro di un territorio espositivo imprevedibile, di una ricerca mai paga, di un percorso la cui natura narrativa collega l’uomo alla natura, la natura alla cultura, al pensiero, ai ricordi che tornano alla luce modificati, alterati dai territori della memoria.
Nel percorso di queste tre mostre – ognuna delle quali significativamente legata a una espressione silvana presa a prestito da un romanzo di Grazia Deledda che apre il Novecento, Il vecchio della montagna – la pittura è linguaggio che fa parlare il mondo, è discorso filosofico, è terapia il cui trattamento presta soccorso al generale disordine dei concetti che affligge l’uomo, è scavo continuo che irrora e concima nel terriccio secco e disidratato della mente (Wittgenstein).
Nata dall’incontro tra due personalità dirompenti (Enzo Cucchi e Ioan Sbârciu), la passeggiata che offre questo Sottobosco è un confronto costruttivo tra generazioni differenti e, nel contempo, intreccio rizomatico (nient’affatto caotico) di due atmosfere creative legate a uno stesso filo, a una idea della pittura intesa come ricerca, come performance di una mano pensante che traccia, nell’ombra rotta dalla luce, i sentimenti dell’umanità.
Il sussurro della selva e del vento
L’itinerario si apre con un colloquio tra due maestri di stessa generazione, Enzo Cucchi e Ioan Sbârciu, indici di una totalità della pittura che elaborano per l’occasione un incontro tra il micro e il macro dell’atmosfera silvestre dove si instaurano contatti tra segni che sembrano venir di corsa da dietro l’angolo per mescolarsi al suono scuro della visione (Cucchi) e ampie distese cromatiche dove a volte si scorge un verde vitreo, altre un verde spento come il vento che la mattina scherza tra gli alberi (Sbârciu).
Si tratta di un primo affascinante percorso in cui è possibile perdersi nel buio della selva, in atti performativi veloci e vivaci, tra calibri linguistici che lasciano apparire, tra l’ombre e le sembianze (Leopardi), lo spettro caldo delle cose.
Sullo sfondo rossastro del cielo
La seconda mostra del progetto è delineata da una generazione di artisti nati tra gli anni Settanta e Ottanta – Georgeta-Olimpia Bera, Kudor Duka István, Cristian Lăpușan, Anca Bodea Mureșan e Andrea Salvino – e genera un momento di lucida analisi su figure dell’arte il cui modus operandi tocca la realtà con un atteggiamento riflessivo sull’intimità, sulla memoria, sul tempo della pittura. Si tratta di un pentagono la cui vocalità si posa su uno sfondo leggero del sottobosco per mostrare il silenzio distratto del giorno, le ombre che vagano nella bruma della sera, la frescura del quotidiano, la tregenda che si nasconde dietro la storia. Questa seconda tappa del sottobosco offre temperature pittoriche di artisti già formati, di docenti impegnati nella loro ricerca personale e contemporaneamente legati alla didattica dell’arte, a seguire il proliferarsi di generazioni più recenti.
Nella nitida frescura del mattino
Polifonica, morbida e cremosa, aperta a nuove leve dell’arte italiana e della Scuola di Cluj, la terza mostra che si incontra nel sentiero linguistico è un progetto più strettamente legato alle generazioni nate tra la fine degli anni Ottanta e la prima metà degli anni Novanta. Il passaggio sulle nuove leve della Scuola di Cluj e su alcuni nomi dell’arte italiana – Veronica Bisesti, Gagyi Botond, Dario Carratta, Giovanni De Cataldo, Luca Grechi, Mihai Guleș, Andrei Ispas, Tincuța Marin, Alexandra Mureșan, Oana Nastasache, Emma Păvăloaia, Jacopo Pinelli, Lucian Popăilă, Marcel Rusu, Andrei Sclifos – rappresenta, in questo viaggio, una riflessione irrinunciabile non tanto sul presente, quanto piuttosto sul verzicare creativo che si fa strada sulla piattaforma dell’arte per prendere voce, per disegnare forme calate nella materia (sinoli di materia e forma), per farsi trait d’union tra il passato e quello che passato non è.
Chiude la mostra una pubblicazione (IDEA edizioni) che salta il fosso del catalogo tout court per diventare mostra di carta, luogo non già di documentazione, ma di azione creativa, di piacevole scoperta, di animata plasticità.
Un ringraziamento particolare a Monica Fekete per aver supevisionato le traduzioni dall’italiano al rumeno.
SOTTOBOSCO ||| 15 novembre 2018 | 10 gennaio 2019
Palatul Bánffy – Muzeul National de Arta ||| Piața Unirii 30 (Cluj-Napoca)
www.abamc.it ||| tel +40 264 596 952
= = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = =
The Bánffy Palace – The Museum of Art | Cluj-Napoca
= = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = =
SOTTOBOSCO
Curated by Antonello Tolve
The Rustling of the Forest and the Wind
Enzo Cucchi | Ioan Sbârciu
On the Scarlet Canvas of the Sky
Georgeta-Olimpia Bera | Kudor Duka István | Cristian Lăpușan | Anca Bodea Mureșan | Andrea Salvino
In the Crystal Coolness of the Morning
Veronica Bisesti | Gagyi Botond | Dario Carratta | Giovanni De Cataldo | Luca Grechi | Mihai Guleș | Andrei Ispas | Tincuța Marin | Alexandra Mureșan | Oana Nastasache | Emma Păvăloaia | Jacopo Pinelli | Lucian Popăilă | Marcel Rusu | Andrei Sclifos
The Bánffy Palace / The Museum of Art (Cluj-Napoca)
Piața Unirii 30 – Cluj-Napoca
Between: 15th of November 2018 – 10th January 2019
Opening: | Thursday November 15, 6 pm
The Bánffy Palace –The Museum of Art | Cluj-Napoca, in collaboration with UAD – The University of Art and Design in Cluj-Napoca, the Faculty of Letters | the Department for Roman Languages and Literatures within the Babeș-Bolyai University, Richter Fine Art Gallery (Rome) and Sector 1 Gallery (Bucharest) has the pleasure to announce Sottobosco an exhibition trilogy curated by Antonello Tolve, which will open on Thursday, November 15th, with the occasion of professor Ioan Sbârciu’s 70th birthday celebration.
Like a knot that bonds distances over the seas, like a red guiding thread that connects different generations to a magmatic warp when one might foresee the genuineness of a meeting, the freshness of hospitality or the desire to outline a joyful state of intimacy, the cultural adventure which has started in Cluj-Napoca with Sottobosco / The Underwood is a gentle breeze bringing good-vibes from beneficial realms.
The indispensable lack of a universal sense to be followed, the breeze of a sylvan labyrinth, the poetic place filled with paths to be crossed, where to misplace the words but, at once, to discover the evocative force of the sign, these all become the center of an unpredictable exhibition space, of a continuously unfulfilled search, of a track whose narrative aspect connects the human being to culture, to thinking, to memories, emerging changed, altered by the spaces of the memory.
Considering the three exhibitions – each significantly connected to an expression of the wood as it appears in Grazia Deledda’s novel entitled Il vecchio della montagna (The Old Man of the Mountains) – we notice that painting becomes a language of the world, a philosophical discourse, a therapy whose treatment provides first aid to the general disorder of the concepts that influence the human being, becomes a continuous excavation watering and fertilizing the dry and dehydrated surface of the mind (Wittgenstein).
Born as a result of the meeting between two explosive personalities (Enzo Cucchi and Ioan Sbârciu), this exhibition represents a constructive confrontation between different generations and, in the same time, a rhizomatic weawing (not at all chaotic) of the creative worlds, united by the same red thread, by the same idea over painting understood as a form of research, of performance, made by a lucid hand that draws the feelings of humanity within the shadows of the light.
The Rustling of the Forest and the Wind
The itinerary unveils a dialogue between two masters of the same generation, Enzo Cucchi and Ioan Sbârciu, exponents of a complete painting, that outlines, on this occasion, the encounter between a micro and a macro sylvan universe, installing bindings between signs, which seem to come in sight only to mingle with the grim sound of vision (Cucchi) within ample chromatic surfaces, sometimes of sharp green, others of pale green like the playful morning wind, gently blowing through the trees (Sbârciu).
A first fascinating itinerary is rendered where one might get lost in the darkness of the forest, within actions of fast and vivacious mastery, or might lose in between strong linguistic fireworks, which allow glimpses underneath the shadows and appearances (Leopardi) of the warm spectrum of things.
On the Scarlet Canvas of the Sky
The second exhibition within the project is represented by a generation of artists born between the 70’s and the 80’s – Georgeta-Olimpia Bera, Kudor Duka István, Cristian Lăpușan, Anca Bodea Mureșan and Andrea Salvino – causing a moment of lucid analysis of the characters within the artistic creation, whose modus operandi touches reality with a reflexive attitude, bent over intimacy, memory and time in painting.
We are talking here about a pentagon whose vocal character is situated on the discrete background of the underwood in order to highlight the hijacked silence throughout the day, the shadows wandering through the evening mist, the fresh air of every day’s life, the tragic and the horror of history.
This second phase, dedicated to the underwood, gives us the pictorial shades of a series of already formed artists, of a series of professors involved in research and, in the same time, preoccupied with art teaching aiming at the proliferation of new generations of artists.
In the Crystal Coolness of the Morning
Polyphonic, refined and dense, opened to new generations from the Italian artistic background and from the Painting School of Cluj, the 3rd exhibition, discovered along this linguistic journey, is a project connected with the generations of artists born at the end of the 80’s and the first half of the 90’s. The transition towards the new generations of the Painting School of Cluj and of the Italian Art School – Veronica Bisesti, Gagyi Botond, Dario Carratta, Giovanni De Cataldo, Luca Grechi, Mihai Guleș, Andrei Ispas, Tincuța Marin, Alexandra Mureșan, Oana Năstăsache, Emma Păvăloaia, Jacopo Pinelli, Lucian Popăilă, Marcel Rusu, Andrei Sclifos – represents, within this journey, an inevitable meditation, not necessarily over the present, but mostly over the process of the creative world’s rejuvenation, making ways within the artworld in order to discover its own voice, to draw deep forms in the matter (sinoli of matter and form), to become trait d’union between the past and something that we can no longer call past.
The exhibition will end with a publication (IDEA publishing house) which, tout court, will cross over the limits of a catalogue in order to become an exhibition itself, not a documenting space, but the space of creative action and of enthusiastic discoveries.
SOTTOBOSCO ||| November 15, 2018 | January 10, 2019
Bánffy Palace – The Museum of Art ||| Piața Unirii 30 (Cluj-Napoca)
www.abamc.it ||| tel +40 264 596 952