Vernisaj și lansare album “Moștenirea familiei Banffy în Transilvania“, marți, 30 ianuarie, ora 15.00 în Calderon 48, sediul U.A.R.
Moștenirea familiei Bánffy în Transilvania este un album, al unei expoziții vernisate la Balul Arhitecților din România, ediția 2017, găzduit de Palatul Bánffy din Cluj, care prezintă sumar, prin imagini, istoricul și situația unor clădiri din patrimoniul cultural național. Cea mai mare parte a lor se află pe fostele domenii istorice ale ramurilor baroniale și de conte ale familiei Bánffy de Losoncz. O parte din ele au ajuns proprietăți Bánffy prin căsătorie și moștenire, respectiv prin cumpărare. Unele dintre reședințele istorice rurale au fost locuite de membrii familiei, neîntrerupt, timp de sute de ani, acumulând astfel nenumărate valori artistice. Palatul din Cluj evocă, și în prezent, locuirea urbană cu stil. Ar fi fost greu să ilustrăm rafinamentul interioarelor sau al amenajărilor peisagere de epocă, însă documentele și mărturiile fotografice atestă categoric aceste calități.
Am evitat o prezentare a tuturor ramurilor familiei Bánffy, deoarece am dorit accentuarea ideii de moștenire culturală de patrimoniu construit – evident, ea reprezintă doar o parte a realității societății actuale – care cere imperios o viziune complexă, pentru a putea fi transmisă corespunzător generațiilor viitoare.
Moștenirea Bánffy reflectă nu numai o genealogie a succesului pe plan politic, economic sau cultural a uneia dintre cele mai importante familii aristocratice din Transilvania ci, mai ales, formarea și devenirea ei, sub semnul frumosului. Din păcate, aproape tot ceea ce s-a clădit cândva s-a destrămat, s-a mutilat sau s-a ruinat după cel de Al Doilea Război Mondial. Decăderea a fost lentă și, în multe dintre cazuri, încă continuă. După ce au fost utilizate ca sedii pentru diverse instituții administrative sau culturale, unități agricole de stat, sanatorii de psihiatrie, școli primare, școli pentru copii cu nevoi speciale sau chiar orfelinate, multe dintre aceste clădiri sunt încă în suferință. Totuși, supraviețuirea lor, sau chiar reabilitarea lor în unele cazuri, reprezintă o dovadă că patrimoniul poate supraviețui istoriei.