BTLT: Iarna

Iarna @ Nottara

Mini-vacanța de 1 Decembrie a adus nu numai o binevenită perioadă de odihnă înainte de febra sărbătorilor, ci și multe evenimente variate ca să nu cădem prea devreme în hibernare. Printre petreceri, vernisaje, târguri de Crăciun și filme românești, în programul feeder a intrat numai bine și o vizită la teatru.

Photo by Ciprian Duică

Photo by Ciprian Duică

Iarna de Jon Fosse

Photo by Adi Bulboacă

Numele spectacolului cu care am sărbătorit ziua națională e „Iarna”, nu „Iarna – SOLD OUT”, cum frecvent apare pe Facebook; după „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții”, muream de nerăbdare să descoperim un nou univers semnat de Adrian Damian.

Dacă la TNB oglinzile lui mișcătoare ne-au răsturnat percepția, la Nottara am fost întâmpinați de o urgie miniaturală, un soi de iarnă-la-cutie, comprimată, abstractă și aparent aseptică, dar încărcată de tensiuni.

Un vuiet apăsător ne-a învăluit în timp ce actorii fulguiau pe scenă, așteptând ca spectatorii să ia loc în sală; „Iarna” pe care Mihai Măniuțiu a pus-o în scenă este cea a lui Jon Fosse, o dramă turbulentă despre obsesie, autodistrugere și singurătate, cu o simplitate a firului narativ ce lasă loc unei interpretări artistice complexe.

Iarna @ Nottara

Photo by Adi Bulboacă

Iarna @ Nottara

Photo by Adi Bulboacă

Se poate spune că în crearea decorului „Iernii”, Adrian Damian a apelat din nou la oglinzi. Susținut de light design-ul dinamic și afectiv semnat de Cristian Șimon și Andrei Florea, el a construit un spațiu simbiotic, care absoarbe și transmite emoții. Oglindirea este vizibilă și la nivelul jocului actorilor, prevestită de sincronul hipnotic ce deschide piesa: un cuplu (Catrinel Dumitrescu și Andi Vasluianu) vorbește despre pasiune și despărțire, dificultatea de a comunica și singurătatea pe care aceasta o aduce, în timp ce o altă versiune a acestui cuplu (Andrea Gavriliu și Ștefan Lupu), neconstrânsă de autocenzură și de reprimarea trăirilor, dansează aceeași poveste.

Piesa pendulează între două realități paralele, între simțire și expresie, iar esențial nu e dialogul exterior, verbalizat, ci dialogul interior.

Cei care au văzut ZIC ZAC nu vor fi dezamăgiți de această nouă prestație a Andreei Gavriliu, numele care a luat cu asalt scena dansului contemporan și care a ajuns să fie asociat cu mișcările sculpturale, vibrante, minuțios asamblate în coregrafii inedite.

Iarna - Mihai Măniuțiu

Photo by Adi Bulboacă

Captive în limitele trasate de ele însele, personajele întruchipează tragicul cotidian, în care dorința, alcoolul și proasta sincronizare duc la adulter, manie și ruină. Atmosfera este angoasantă, iar confuzia, straniul și alienarea, palpabile, încât am petrecut întreaga oră într-o încordare surprinzătoare, captivați de forța jocului actorilor. Gândurilor și sentimentelor neexprimate ale acestora le corespundeau zvâcniri ample și mișcări tumultuoase, imponderabile din partea dansatorilor, în consonanță perfectă cu muzica semnată de Mihai Dobre și Ana Teodora Popa; de altfel, cadrul sonor e un alt mare plus al „Iernii”, care impresionează nu doar vizual, ci și auditiv.

Iarna

Photo by Ciprian Duică

Stilul poetic și minimalist al lui Fosse e redat magistral pe scena teatrului Nottara. De la albul orbitor și muchiile tăioase ale decorului, materialitatea și expresivitatea luminii, la acordarea fină a muzicii, toate elementele configurează un spectacol aflat la granița dintre teatru, dans, performance și instalație. Faptul că același teatru are în repertoriu încă o colaborare dintre Mihai Măniuțiu și Adrian Damian nu poate decât să ne bucure și ne dă un nou impuls să mai părăsim din când în când confortul bârlogului.

Pentru voi, când vine „Iarna”?

Words: Violeta Năzare
Photos: Adi Bulboacă, Ciprian Duică

btlt-signature

0 Comments

Leave a reply (we review all comments)

CONTACT US

You can send us an email and we'll get back to you, asap.

Sending

© feeder 2016

Log in with your credentials

or    

Forgot your details?