feeder insider w/ Angela Ciobanu

feeder insider w/ Angela Ciobanu

[en]

Prima bijuterie lucrată de Angela Ciobanu a fost un inel pe care l-a pierdut o lună mai târziu într-un aeroport. Acesta este doar începutul poveștii ei pe care o continuă în atelierul lui David Sandu în 2010. Absolventă de arhitectură, aplică principiile geometrice și matematice învățate în facultate în crearea bijuteriilor și în timp descoperă o abordare experimentală. Doi ani mai târziu s-a mutat în Viena unde și-a închiriat un atelier pentru a putea face bijuterii. Mai multe lucruri interesante despre Angela puteți să aflați citind discuția noastră cu ea.

keywords: bijuterie, contemporan, efemer, experiment

Serile de vară sunt pentru… mâncat pepene și plimbat fără țintă pe străduțe (poate nu în același timp).
O melodie care mă binedispune instantaneu… Thivery Corporation – ‚Omid’.
Un vis pe care vreau să-l împlinesc… să ajung în Samarkand.
Puțini oameni știu despre mine că… în urmă cu mulți ani, am învățat arabă și, mai târziu, persană. Încă mai știu (prea) puțin din fiecare.
Nu plec la drum fără… o sticlă de apă.
Aroma de înghețată preferată… caramel și nuci pecan.
Un lucru nebunesc pe care l-am făcut… trei: m-am mutat într-o țară străină, mi-am închiriat un atelier și am continuat să fac bijuterii.
Culoarea care mă reprezintă… verde.
Un loc drag din Viena… atelierul meu.
3 creatori de bijuterie contemporană pe care îi admir… nu m-aș putea limita niciodată la trei.

feeder insider w/ Angela Ciobanu

FORGET-ME-NOT

Violeta Năzare: Hello, Angela! După ce ediția din 2016 a târgului de bijuterie contemporană AUTOR ne-a uimit luna trecută, ne bucurăm să stăm de vorbă cu încă unul dintre talentele care s-au lansat prin intermediul acestuia. Prima ta apariție publică a fost la AUTOR #4, unde ai câștigat premiul pentru cel mai bun debut; cum te pregătești pentru asemenea evenimente și ce sfaturi ai da celor care participă la ele pentru prima oară?

Angela Ciobanu: Bună! Eu vă mulțumesc foarte mult pentru invitație. Sigur nu sunt un talent, dar da, prima mea apariție publică a fost în cadrul Autor, în urmă cu aproape 6 ani (deja!). Înainte de aceasta participare, am fost foarte, foarte emoționată și îmi doream, evident, să iasă totul cât mai bine. Mi-am proiectat din timp o instalație pentru stand, ceva destul de complicat. Cei care urmau să îmi producă elementele principale pentru instalație au întârziat foarte mult, pentru că în ultima seară să îmi spună că piesele nu vor fi, de fapt, deloc gata. Prin urmare, în dimineața în care se deschidea evenimentul mă hotărâsem să nu merg deloc, eram convinsă că va fi un eșec total. În ultimul moment, am plecat. Mi-am prezentat piesele pe una din mesele standard care erau puse la dispoziția participanților. La finalul târgului, cum nu aveam mare lucru de strâns, am fost foarte repede gata de plecare. Înainte însă de a pleca, am trecut să îmi iau la revedere de la Dan Piersinaru, care, de altfel, mă căuta, la rândul lui. Atunci am aflat ca obținusem singurul premiu care se acorda la momentul respectiv, cel pentru debut și cea mai bună colecție.

După cum se vede, nu sunt deloc în masură să dau sfaturi.

Încă mă întreb, înainte de fiecare eveniment, de ce fac ceea ce fac. Dupa acești șase ani, încă mai cred însă că poți face mult cu foarte puțin, chiar și atunci când – sau, mai ales atunci când – totul pare pe dos.

 

The Flow of the Point // imagini © Angela Ciobanu, Horațiu Vâlcu

V.N.: Care crezi că sunt elementele principale care diferențiază bijuteria clasică de cea contemporană? Ce te-a atras spre acest domeniu și care e poziția lui în contextul românesc actual?

A.C.: Bijuteria clasică este în esență ornamentală și pune accent pe materialele prețioase. În bijuteria contemporană, valoarea metalelor sau a pietrelor prețioase se anulează, accentul cade pe mesajul transmis, pe tehnici inovatoare și materiale alternative.

Sunt adesea întrebată ce m-a atras spre acest domeniu, și sincer, încă nu știu ce să răspund. Am început să schițez bijuterii pe vremea când lucram în Belgia, într-un birou de arhitectură. Cred că a venit din dorința de a transpune la scară mult mai mică ce învățasem în arhitectură. Un fel de răsturnare a relației om – obiect proietat, în care totul se întâmplă pe corpul uman, nu în jurul lui. La un moment dat, am venit în țară și atunci am vizitat atelierul lui David, unde am și rămas o vreme. Ironic este că ulterior am aflat că în Belgia există școli foarte bune de bijuterie contemporană, aș fi putut studia acolo. Însă mă bucur că lucrurile s-au întâmplat așa. De atunci și până acum, peisajul bijuteriei contemporane din țară s-a schimbat foarte mult și bijuteria contemporană își revendică locul între arte, trecând cu mult de sfera preocupărilor de hobby. Sunt mulți, din ce în ce mai mulți, artiști talentați, a căror muncă sper să fie din ce în ce mai apreciată.

Colecție capsulă pentru Vichy // imagini © tandemfoto.ro

V.N.: Creațiile tale emană prospețime și feminitate, dând formă unui mesaj puternic. Cum arată procesul tău de creație și cât timp investești într-o piesă?

A.C.: Mulțumesc, dacă așa sunt percepute bijuteriile mele, mă bucură. De curând am tras pentru prima dată un fir de pe o gogoașă de mătase. Nu știu nici acum cum se face exact (nici cum se numește procedeul, sună foarte amuzant așa cum l-am descris eu), așa că mie mi-a luat o veșnicie. Dar la final, aveam un fel de papiotă pe care se găseau, frumos așezate, multe straturi dintr-un foarte fin și fumos fir de mătase. Nu că lucrarile mele ar putea fi vreodată la fel de frumoase ca acel fir, dar cam așa se prezintă și procesul meu de creație: un fir absurd de fin, și foarte încâlcit, care la un moment dat (după o vesnicie) se transformă în ceva cu mult mai coerent. Timpul investit într-o piesă diferă mult de la piesă la piesă, în funcție de complexitatea ei, și depinde și de starea mea din momentul respectiv. Pot fi ore, sau pot fi multe zile.

 

V.N.: Ce tip de bijuterie consideri că e cel mai expresiv – inelul, colierul, cerceii? Ai vreo preferință în acest sens?

A.C.: Nu cred că un anumit tip de bijuterie ar fi, în general, mai expresiv decât un altul. Fiecare piesă are expresivitatea ei. Eu am lucrat foarte multe inele, iar in ultima vreme, multe broșe. Dar cel mai mult îmi plac cerceii (și da, lucrez rar cercei).

 

V.N.: Cum îți alegi materialele și cu care ai vrea să experimentezi în viitor?

În ultimii ani, am experimentat destul de mult, și am ajuns, din încercări, să stăpânesc tehnici care nu mi-au fost predate undeva și despre care am găsit puțină documentație. Așa am ajuns să lucrez cu email, granulatie sau keum boo. Am început să lucrez, fără să știu daca fac bine ceea ce fac, sau dacă voi ajunge la un rezultat. Din fericire, încercările mi s-au concretizat în ceva de care sunt mulțumită, nu știu însă nici acum dacă am făcut „așa cum trebuia”.

Materialele mi le aleg în funcție de ceea ce îmi doresc să transmit. În ‚Forget-Me-Not’, spre exemplu, mi-am dorit să exprim ideea de fragilitate și efemeritate, nu știam cum voi reuși să redau aceste idei cel mai bine, dar am ales într-un final să lucrez cu hârtie și panze de traforaj.

Vreau foarte mult să lucrez în porțelan, este ceva ce tot amân de ceva vreme, și sper să reușesc să fac acest lucru cât de curând.

feeder insider Angela Ciobanu

feeder insider w/ Angela Ciobanu

feeder insider w/ Angela Ciobanu

FORGET-ME-NOT

V.N.: Ce crezi că așteaptă oamenii de la o bijuterie în ziua de azi, care e rolul său? Dar tu, ce așteptări ai de la creațiile tale?

A.C.: Cred că așteptările oamenilor diferă mult, în funcție de personalitatea fiecăruia, sau de contextul în care este purtată o anumită bijuterie. Și nu cred că o bijuterie are un rol prestabilit. Pentru mulți, bijuteria încă indică un anumit statut. Pentru alții, însă, reprezintă o extensie a personalității lor. Cât despre așteptările mele legate de piesele pe care le lucrez, nu am niciodată așteptări (de fiecare dată când prezint o lucrare nouă și nu știu la ce reacții să mă aștept, îmi doresc din tot sufletul să nu mă fac de râs). Cineva mi-a spus de curând că atunci când îmi priveste lucrările, simte un gol în stomac. Cred că a fost cel mai frumos compliment primit.

feeder insider Angela Ciobanu

FORGET-ME-NOT

V.N.: Ai început să-ți transpui în realitate primele schițe în atelierul și sub îndrumarea lui David Sandu, fondatorul Școlii de Bijuterie Contemporană Assemblage. Povestește-ne despre ucenicia ta: ce aspecte ți s-au părut surprinzătoare și când ai simțit că ai încheiat pregătirea?

A.C.: Într-adevăr, primul atelier de bijuterie în care am intrat a fost cel al lui David. Se întâmpla în martie 2010 și am ramăs acolo timp de doi ani. Când descoperi un lucru, fiecare moment care te apropie de acel lucru pare surprinzător. Mi-ar fi greu să spun ce anume m-a surprins sau impresionat mai tare. Cel mai mult insă mi-a plăcut că nu mi s-a impus niciodată structura rigidă e vreunei programe. Am descoperit tehnicile pe parcurs, mai degraba haotic, transpunându-mi direct în metal schițele. Am fost ajutată mult și am învățat mult în perioada aceea.

Nu cred că simți vreodată că ai învățat suficient, de fapt, cred că fiecare moment în care lucrezi iți aduce ceva nou. Dar cred că ajungi într-un punct în care întelegi de ce se spune că trebuie să înveți cât mai mult, pentru că apoi să uiți totul. Dacă drumul pe care mergi nu este al tău, este ca și cum ai învățat totul degeaba.

Light Drops

V.N.: Înainte să devii creator de bijuterie, ai lucrat câțiva ani ca arhitect, fiind absolventă a Universității de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”. Ce loc mai ocupă acum arhitectura în viața ta?

A.C.: O vreme, am lucrat în paralel la proiecte de arhitectură, pentru că tot ce câștigam investeam oricum mai departe în materiale pentru bijuterie. De când m-am mutat însă în Viena, adică acum patru ani, m-am concentrat numai pe bijuterie. Dar tot ce am învățat în acei ani mă ajută acum în ceea ce fac. Cea mai importantă abilitate pe care am dezvoltat-o lucrând la proiecte de arhitectură este, cred, aceea de a lucra aproximativ 30 de ore în continuu.

 

 

Scratched Beauty

V.N.: De-a lungul seriei insider, am avut plăcerea să stăm de vorbă cu David Sandu, dar și cu Vika Tonu, o altă prezență importantă la târgurile AUTOR. Tu intri pe feeder? Dacă da, care dintre interviurile citite ți-au rămas întipărite în memorie?

A.C.: Pe Vika am avut plăcerea să o cunosc abia de curând, în Bucuresti, dar i-am urmărit de la distanță activitatea din ultima vreme și m-am bucurat de reușita colaborării cu Alex Nimurad. Mi-a făcut plăcere, de asemenea, să îi citesc interviul. Tot prin intermediul vostru, am descoperit lucrările Ioanei Sisea. A fost una dintre cele mai plăcute surprize din ultima vreme.

 

V.N.: Ne-a părut bine să stăm de vorbă și mult succes în continuare! Ce planuri ai pentru vara aceasta? Lucrezi la o colecție nouă?

A.C.: Vă mulțumesc din nou, și mă bucur, la rândul meu, să fiu prezentă pe feeder. Lucrez la mai multe lucruri în paralel și pregătesc un proiect pentru toamnă. Până atunci însă, cel mai important plan este de a-mi lua o vacanță vara aceasta.

Ne-a făcut plăcere!

Plăcerea a fost a mea, vă doresc mult succes în proiectele viitoare!

Words: Violeta Năzare

Fotografie cover © Michael Schindegger

insider signature

3 Comments
  1. […] ro 15. Tudor Prisăcariu [Bucharest book] – ro 16. Soul Clap [Crew Love] – us 17. Angela Ciobanu – ro 18. Paul Dunca [CNDB] – ro 19. Aural Eye – ro 20. Jon Rundell [Desolat] […]

Leave a reply (we review all comments)

CONTACT US

Send us an email and we'll get back to you, asap. Thank you! ⭐️

Sending

© 2004-2017 feeder.ro

Log in with your credentials

or    

Forgot your details?