feeder insider w/ Borusiade

feeder insider w/ Borusiade

feeder insider w/ Borusiade

[en]

feeder insider w/ Borusiade

Borusiade, Miruna Boruzescu, este dj din anul 2002, și este una dintre primele artiste locale cu o pasiune pentru muzica electronică. În 2005 a început să producă propriile edituri și piese, iar în timp, sound-ul ei specific, dark, cu linii de bas și teme obsesive a ajuns să se încadrează în spectrul Dark Disco, EBM, mutanți tropicali cu puțin Acid. Membră a label-ului Cómeme, acum locuiește în Berlin și o puteți asculta alături de Matias Aguayo, Philipp Gorbachev sau Ana Helder. Prin apartenența la Female:Pressure, Boru susține că muzica ar trebui să sune în toate culorile. Borusiade a fost la București pentru primul Cómeme Night, apoi a pornit către Norvegia, la Insomnia Festival. Să vorbim despre trecut,prezent și viitor cu Boru!

keywords: unusual, industrial, psy folk, nu wave, indie, occult, experimental

Hello, Borusiade!

În zilele cu soare…mă incarc. Sunt destul de rare in Berlin…
Cât timp am locuit în București…am crescut.
În 2020…temperatura globală va fi cu vreo 2 grade mai mare..
Îmi place să călătoresc cu…muzica.
Anotimpul meu preferat este…toamna.
Un film românesc pe care l-aș revedea…Nunta de piatră.
Dimineața începe cu…un suc de mere cu ghimbir, curcuma și morcovi.
Îmi notez adesea…idei de piese.
Vestimentația este…indispensabilă?
Trei release-uri bune, descoperite recent…

Ancient Methods – ‘Turn Ice Realities Info Fire Dreams’ (Hands Label) Khidja Never Seen The Remixes (Emotional Especial) Rionegro – ‘Rionegro’(Cómeme)

feeder insider w/ Borusiade

Alexandru Bogdan: Hello, Boru! Primul eveniment cu dj Boru publicat pe feeder datează din 2005. Ce te-a determinat să alegi muzica și să îți urmezi pasiunea necontenit?

Borusiade: Hello, da, da cred este vorba de un party la Expirat la care puneau pe vremea aia și Seb și Trg?! Cred că pasiunea însăsi m-a indemnat să o urmez, dar totul s-a întâmplat inconștient. Nu cred că am parcurs acest drum din 2005, să zicem, și până acum, cu un țel clar în minte, ci pur și simplu am făcut ce am simțit și lucrurile s-au așezat de așa natură. Mi se întâmplă des să mă gândesc la ceva, să îmi doresc ceva și apoi inconștient să mă îndrept în direcția respectivă. Cred că așa s-a întâmplat și cu muzica.

AB: Remix-ul tău la Track con Flute de Ana Helder, este prima piesă pe VA – One Night in Cómeme vol., sună hipnotic și interesant. Ce mai produci zilele astea? Te tentează un remix la vreo melodie românească?

B.: Remixul pentru Ana Helder, e mai degrabă o versiune a piesei, chiar așa se și numește (Borusiade Version); a fost un challenge foarte interesant pentru mine, mai ales că abia “aterizasem” în Còmeme și eu nu mai făcusem practic nici un remix inainte. M-am jucat… Experimentez tot ce îmi trece prin minte fără să țin cont de absolut nicio limitare. Așa continui să produc activ; scot tot ce îmi trece prin cap.

O să lansez două ep-uri în 2016, unul la Cómeme la începutul anului și unul la Correspondant mai spre primăvară.

Nu m-am gândit la remixuri autohtone, dar cred că m-aș bucura de o colaborare cu Khidja sau Future Nuggets.

AB.: Abelton live, sintetizatoare – ce alte instrumente sau software mai folosești la crearea mix-urilor sau a pieselor? Ce aparatură ți-a fost necesară în 2014, când ai debutat cu un live set alături de Gudrun Gut?

B.:

Cred că tot set-up-ul de producție sau live se construiește în primul rând, în funcție de un buget, iar pentru mine personal este mai importantă muzica, produsă cu orice fel de limitări decât un garaj plin de scule.

Pentru producție folosesc Ableton Live și un microKorg XL, deocamdată. Când am nevoie de scule mai elaborate și vreau să folosesc ceva în mod special sau vreau să înregistrez un instrument, să mixez piesele, mă duc în studio-ul Cómeme, the District Union, și găsesc acolo ce îmi lipsește… Îmi doresc niște alte masinării în viitorul apropiat, dar deocamdată îmi fac treaba cu ce am. Pentru mix-uri trag ce înregistrez din pick-up-uri sau în digital cu Traktor. Pentru live am folosit în primul rând sintetizatorul și un controler APC pentru Ableton.

AB.: M-am bucurat să ascult Taraf de Haidouks sau Romica Puceanu în show-ul tău lunar pentru Radio Cómeme, The Dreamcatcher. Cum se desfășoară colaborarea ta cu Cómeme și care este atmosfera din District Union?

B.: The Dreamcatcher este, cred, unul dintre cele mai plăcute rezultate ale apartenenței mele la Cómeme. De parcă nu ar fi de ajuns că fac parte dintr-un label de ciudați frumoși, cu radio-ul totul este impins la extrem. Acolo chiar nu există nicio frână: publicul este invizibil, deci toate fantasmele muzicale ies la iveală.

Ce îmi place în general la Cómeme, și de ce mă simt atât de “acasă”, în label-ul acesta: pentru că nu mă simt ca artist obligată la nici un fel de compromisuri.

Cred că asta este, dacă ne uităm și la restul artiștilor din roster, una dintre caracteristicile Cómeme. Alt factor foarte important este relația dintre noi care este cu totul specială și felul în care interconectăm. Toți membrii Cómeme pe care i-am întâlnit, cei din Europa, căci ceilalți n-am avut încă ocazia să îi cunosc, ne-am împrietenit imediat și foarte sincer. Prietenia și conexiunea dintre noi se extinde și în zona creativă: ne trimitem piesele unii altora când sunt încă în lucru pentru feedback-uri, ba chiar în District Union se fac audiții colective în care fiecare iși dă cu părerea și se ține cont de asta.

[…] la alegerea pieseleor de pe EP-ul meu care o să iasă în Ianuarie, stătusem deja o zi întreagă cu Matias să le ascultăm și să le alegem, 5 din vreo 12. Seara/noaptea au venit Sano, Avril si Gregorio (Gladkazuka) am ascultat piesele și fiecare a făcut câte un top 5 de care am ținut cont când le-am ales.

AB.: Muzica ta are un rafinament deosebit de bizar. Nu m-aș rezuma doar la părțile întunecate, aș aduce în discuție capacitatea ta de a jongla cu felurite stiluri de muzică și astfel de a genera o succesiune de stări emoționale în ascultători. Cum începi un mix – spontan, sau ai niște pași pe care îi urmezi?

B.:

Mixurile sau filmele muzicale (așa le numesc eu, cel puțin pe cele din seria Dreamcatcher) se construiesc în general pe stări sau chiar vise. Îmi notez câteva idei de piese, sau aud, sau citesc ceva care mi se pare interesant ca punct de pornire, apoi totul se dezvoltă de la sine cumva, fiecare piesă o continuă pe cealaltă. Cel putin așa simt eu.

În capul meu înșiruirea asta face un sens muzical si dramaturgic. Apoi stilurile de muzică sunt oricum în urechile și în mintea mea complet relative…

AB.: În feeder insider, Matias Aguayo și-a exprimat dorința de a colabora cu mai multe artiste la Cómeme. Female:Pressure, rețeaua exclusiv feminină care aduce împreună dj și producători de pe tot globul, face parte din istoricul colaborărilor tale. Cu ce idei vechi te-ai confruntat și cum le-ai răspuns? Ai vreo recomandare pentru tinerele dj sau producător?

B.: Acesta este un aspect extrem de important la care eu din păcate, ani de zile, nici nu m-am gândit. Pasiunea mea pentru muzică in general, și apoi muzica electronică, nu a cunoscut, cum nu cunoaște nici astăzi, un gen. Am crescut în lumea asta (scena de club) înconjurată de băieți, care mai de care mai “deștepți” și mai tehnici; unii m-au tratat cu superioritate pentru că sunt fată, alții m-au ajutat să învăț ce nu știam, cu alții am colaborat, și îmi sunt prieteni.

Personal, nu am simțit discriminare, ci poate câteodată un soi de scepticism legat de pasiunea mea vs gen…o tâmpenie, dacă îmi permiteți… În schimb statutul ăsta de “singura fată”, poate fi interpretat de către unii ca un soi de privilegiu, dar poate deveni o solitudine cam dureroasă.

Am plecat la Berlin unde lucuruile stau cu totul altfel: această problemă a inegalității flagrante între genuri în scena de club este conștientizată și s-au tras niște semnale de alarmă care au generat, cred, niște schimbări; mai timide sau mai hotărâte. Problema a fost adusă în primul rând în discutie de platforma Female:Pressure, inițiată de Electric Indigo, din care fac și eu parte. F:P a făcut statistici cu participarea femeilor la festivaluri sau in line-up-uri ale cluburilor din aproape întreaga lume, iar rezultatele, trebuie să spun că au fost destul de jenante… De atunci se dă mai mare atenție acestui punct, atât de important.

Și ca să mă fac mai clar înțeleasă, Female:Pressure este dovada vie a faptului că femeile există în aria asta a muzicii, produc, mixează, știu să folosească un mixer, un sintetizator, să facă inginerie de sunet la un album sau la un concert live și așa mai departe.

Ce lipsește este acceptarea faptului că, un om creativ într-un domeniu care se folosește de mijloace tehnice nu trebuie sa fie numai un bărbat.

In fond și la urma urmei, prin excluderea femeilor, lumea muzicală electronică și publicul au enorm de pierdut. Nici nu știți câte talente se ascund acolo…Și se ascund multe.

Sfatul meu pentru tinerele , sau nu neapărat, femei atrase de zona asta, este să facă cu pasiune în continuare ce vor să facă, să intre pe Female:Pressure (www.femalepressure.net), să intre în contact cu alte “surori”, să trimită la ascultat mixuri, piese, drafturi, să se facă vizibile cum pot, și cred că, cu perseverență și pasiune nu pot da greș.

Eu sincer datorez locul pe care l-am câștigat încet, încet în scena asta, în primul rând pasiunii, încăpățânării și contactului cu alte artiste care au ascultat ce am făcut, au apreciat, și m-au recomandat și propulsat mai departe.

De la un dj set cu Planningtorock, la invitația lui Gudrun Gut pentru primul live și piesele și mixurile postate pe Female: Pressure la care mi-a răspuns Lena Willikens; de aici și Còmeme și tot ce a mai urmat. Cam așa se întâmplă lucrurile, dar repet, cu multă răbdare, pasiune si încăpățânare.

feeder insider w/ Borusiade

AB.: Te-ai apropiat de sfera alternativă la The Web Club, apoi Loggia, Other Side, Ota, Exit, iar Control este unul dintre locurile speciale pentru tine. Ce amintiri plăcute ai păstrat de la primele tale petreceri?

B.: În primul rând nu o să uit niciodată prima oară când am pus muzică, la Web, după ce mă rugasem deja de ceva vreme de Marika să îmi arate și mie, să mă lase și pe mine să văd cum e… Și m-a invitat la un party la care puneau el cu Vania, eu cu Paul Dunca, Web-ul era full și toți veniseră pentru Marika si Vania. Cu juma de ora înainte de a se umple clubul, Marika mi-a arătat cum funcționează un mixer și cdj-urile.

Puneam prima oară în viața mea mâna pe ele. Cred că aveam 19 ani.

Lumea a dansat, dar a doua zi pe forumul selectro și-a luat Marika niște “bălăcăreli”, că a adus niște amatori ca noi la prețiosul Web, de eu mi-am zis că nu voi mai pune muzică în viața mea. Ei nu a fost așa. Și acum îi sunt mulțumitoare lui Marika, cu toate că nu ne-am mai văzut de foarte multă vreme. Apoi au urmat vreo zece ani de alte petreceri, nu mi le mai aduc aminte pe toate, dar am continuat cu încăpățânare să pun muzică.

AB.: Uneori ne regăsim în energia perfectă a unui loc, plecăm plini de zâmbet și ne întrebăm cum am putea păstra acea stare. Care ar putea fi oare îmbinarea ideală de elemente pentru ca un venue să evolueze constant, păstrându-și puritatea și efervescența?

B.:

Cred că “omul face locul”…

Evident că, e ideal să ai și un sound bun și un loc primitor, dar în primul rând contează oamenii care vin în locul respectiv și energia pe care ei o degajă, motivațiile lor de a fi acolo, și tipul de așteptări pe care le au când vin intr-un loc. De acolo, dacă lumea e deschisă, și line-up-urile devin mai interesante pot evolua în zone suprinzătoare.

feeder insider w/ Borusiade

AB.: Am aflat că ai avut legături cu lumea filmului, un soundtrack pentru Scor Alb, participări în cadrul Da Kino și altele. Care este relația ta acum cu cinematografia? Plănuiești ceva pentru viitor?

B.: Sunt absolventă în regie film la UNATC, promoția 2007. Am avut multe participări internaționale și câteva premii. Filmul este pasiunea mea numarul 2, quasi-echivalentă cu muzica.

În mintea mea nu sunt două lucruri diferite: cand făceam film, îl gândeam în muzică. Când fac muzică, o gândesc filmic.

Nu plănuiesc nimic deocamdată, în general, las lucrurile să se intample. Nu exclud nici o posibilitate. Deocamdată fac film din muzică. O să văd când voi mai face muzică din film.

AB.: De 11 ani, feeder este agenția de știri a națiunii alternative. Poate îți aduci aminte, cum ai ajuns pentru prima dată la această adresă?

B.: Hmmm…îmi aduc aminte de momentul în care a apărut feeder și singurul editor era Igu. Citeam ce posta în fiecare zi, era practic busola vieții bucureștene de atunci. Eram foarte mândră când vedeam flyerele de la petrecerile la care puneam muzica postate pe feeder, ba chiar și trimiteam mail-uri pentru promo. Cred că am fost unul dintre primii feeder-useri

feeder insider w/ Borusiade

insider-signature-1

Photo Dan Beleiu

 

Leave a reply (we review all comments)