feeder insider w/ Dan Perjovschi

feeer insider w/ Dan Perjovschi

feeder insider w/ Dan Perjovschi

Desenator, comentator și catalizator, implicat fără însă a fi propagandistic, Dan Perjovschi abordează în operele sale teme sociale și politice. Fie că se materializează pe pereți, pe geamuri, pe trotuare, lucrările sale sunt spații de reflecție ce depășesc frecvent domeniul desenului, trecând în cel al performance-ului. Prin linii simple și trasate cu hotărâre, Dan Perjovschi conturează nemulțumirile oamenilor și dă formă unor observații profunde asupra contextului actual, atât local, cât și global.

keywords: comentariu, global, negru pe alb, politic, umor, libertate

Zilele mele încep cu… cafea, facebook și desen în carnețel.
Melodia care descrie anul 2015 pentru mine… habar n-am de melodie, dar imagine cu Ahmed polițistul musulman împușcat în față la Charlie Hebdo nu o să o uit niciodată.
Mă amuză… tot,  și după aia imediat mă deprimă tot și tot așa râsu’-plânsu’.
Am zero toleranță față de… puternicii vremelnici ai zilei și față de patrioții de carton.
Mi-ar plăcea să locuiesc în… țara cu 24 de grade tot anul.
Mă poți auzi frecvent spunând… căcat.
Momentele mele preferate sunt… când desenez pe un zid undeva în lume.
Principala problemă actuală este… sărăcia.
Când vreau să mă deconectez… mă uit la filme.
3 artiști cu care rezonez… Lia, Mike Nelson și restul celorlați senzaționali de pe toate meridianele.

1989

Violeta Năzare: Hello, Dan! Octombrie a început în forță pentru tine: un workshop în Timișoara la Balamuc / loc de joacă ș-altele în cadrul Art Encounters, participarea ca speaker la conferința The Power of Storytelling în București, iar acum expui la CEREFREA – Villa Noël în cadrul Bucharest Art Week. Spune-ne câte ceva despre lucrările din această ultimă expoziție: cum au fost realizate și ce reacție ai urmărit să declanșezi prin prezentarea lor?

Dan Perjovschi:  Lumea se aștepta să vadă desene și eu expun sculpturi. O plasă de sârmă  cu o mie de omuleți și vreo alți cinci mii de tăiați din hârtie și expuși în biblioteca instituției… destul de mișto.  Aa și am dat gratis un ziar cu desene publicat anul ăsta în Franța în urma dezbaterii Je suis Charlie. Am făcut o intervenție (nu o expoziție) într-un spațiu dedicat cercetării academice pe teme sociale și politice. Un context perfect pentru ce fac eu. La vernisaj a venit o grămadă de lume și la două zile de la deschidere a început exact acolo un seminar internațional despre Roland Barthes.

BrrRomania

V.N.: Menții o relație longevivă cu Revista 22, fiind ilustrator și redactor al publicației încă de la primele numere din 1990. Textul și desenul se întrepătrund de-a lungul carierei tale pentru a ajunge la comentarii precise și perfect sincronizate cu pulsul social-politic, dar care a fost primul în acest demers? Există diferențe majore de expresivitate sau la nivelul procesului de creație între cele două medii?

D.P.:  Eu am publicat desene de pe la numărul 50/1990 și am devenit grafician full time de la numărul 100.  Din 1994 numai eu (și cu carte de munca). Până azi. Am fost și designer și corector și redactor-șef adjunct. Acum sunt un soi de 22 în exil și mă ocup numai de desenele mele. Nu mai am timp de alte responsabilități.

Eu am reînvățat să desenez după cărti. Citeam și desenam ce citeam sau încercam să fac o copertă-sinteză mai mișto decât cartea în sine. Faulkner, Salinger, Max Frish, Allain Robbe Grillet, Marguerite Duras mi-au fost profesori mai buni decât ăia din liceu și facultate. Dar munca la un săptămânal politic a modificat din temelii felul în care gândesc desenul și pe urmă felul în care-l desenez. Textul din jur și-a spus cuvântul. Instalațiile mele de astăzi sunt desene cărora le-am ascuns textul. Începând cu anul 2000, text sau imagine, tot aia.

Acum lucrez mult cu cuvinte. Nu mai scot imaginea din cuvânt, o las acolo să ți-o imaginezi tu. Când scriu Life și accentuez if te las pe tine să-ți imaginezi What if?

V.N.: Care crezi că este rolul artei în societate în contextul contemporan și cum s-a transformat acesta de-a lungul timpului? Mai există artă care să urmărească un scop pur estetic?

D.P.:  Mai există, dar aia nu este arta mea. Adevărul e că tot s-a schimbat și estetica și conceptul de „frumos”. Suntem conceptual mai anorexici. Până și cuvântul „pur” sună astăzi fundamentalist… Eu sunt pentru o artă cu tresărire socială și mă definesc ca artist și cetățean. Mi-am dorit și am devenit popular și pentru directorul muzeului de arta, și pentru portarul lui.

Dan Perjovschi pe sticlă - 1

Dan Perjovschi pe sticlă - 2

V.N.: Desenele tale apar pe pereți, pe podea, pe geamuri, pe tavan, pe stradă, pe trotuar, pe fațade, în ziare, în cărți, pe internet, întotdeauna în forma unor lucrări temporare, efemere, ceea ce pare să contrasteze cu noțiunea de artă, ca produs ce îndură trecerea timpului și care are capacitatea de a sensibiliza și de a-și transmite mesajul generațiilor viitoare. Ce a determinat alegerea unor asemenea suporturi și modalități de lucru? Cum te simți față de faptul că lucrările tale nu pot fi conservate?

D.P.: Resursele limitate. Dorința de a fi cit mai liber și a nu mai răspunde idiotului de la vamă care te întreabă despre arta ta ce-i asta? Iți dai seama ce tare e? Mă urc într-un avion în seara asta dacă mă cheamă careva serios. Mă duc și desenez ce vreau… îți dai seama? Merită să-ți sacrifici posteritatea…

Nimic nu îndură trecerea timpului. Poate piramidele…. În mare parte spectacolul meu e șters, spălat, pictat. Ideile nu. Rămân materialele tipărite, caietele de notițe, facebook-ul.

Mulți ani am căutat o practică fluidă, liberă de constrângeri, vămi și taxe care să-mi permită un soi de free style. Și experimentând am ajuns la desenul pe zid fără planificare. Curatorul care mă invită nu știe ce desenez și nici eu. E un carte blanche pentru ziduri albe și negre.

Ce rămâne din teatru? Ce rămâne din dans?

Și ca să răspund la întrebarea ta: mă simt bine. Tot ce am greșit a fost șters și am șansa din nou și din nou să fac tot mai bine. De 15 ani încontinuu pe toate meridianele lumii fac același proiect…

Freedom of Expression

capital ism

V.N.: Stilul tău e inconfundabil, însă nu prin repetarea unor elemente figurative aparte, ci prin simplitatea lui frapantă. De ce ai ales să rămâi la stick figures și desenele liniare?

D.P.: Pentru că nu sunt bun la culoare. Nu-i pot controla codarea (roșu egal sânge sau comuniști sau Porsche – na, mai scapă de asta). Dar mai ales pentru că am vrut să fiu direct, conceptual și cumva definitiv în afirmația desenată. Cu cât mai complicată lumea pe care o desenez, cu atât mai simplu desenul meu. Și ca un post scriptum, am vrut să dau senzația că și tu, cititorule, poți face asta… nu-ți lipsesc decât 25 de ani de practică.

 

V.N.: Care sunt cele mai bune instrumente pentru a scrie pe pereți și pe celelalte medii neconvenționale pe care le alegi? Ai vreun tip de marker favorit? Cu ce te înarmezi înainte de o expoziție?

D.P.: Pentru pereți albi Edding și Molotov, pentru geamuri Posca și pereți negri creta simplă de școala. Am ajuns la mărcile astea pentru că: a) se acoperă mai ușor decât altele și îi fac viața mai ușoară gazdei, ramân negru plin pe perete sau pe geam în cazul Poscăi. Posca se spală cu apă.

Iar creta e cretă… 10 lei 50 de bucăți.

Sochi - Kiev

V.N.: Ai expus în Statele Unite ale Americii, Portugalia, Spania, Germania, Franța, Italia, Marea Britanie, Mexic și multe alte țări. Cât de importantă este recunoașterea internațională? A fost un rezultat urmărit în mod conștient? Cum reușești să te conectezi la mentalitatea și la situația actuală a altor popoare, să fii relevant pentru alte culturi?

D.P.: În afară de Africa am expus peste tot. Dar ajung și acolo la anul. Eu nu desenez neapărat site specific, ci mai mult time specific. Adică ce se întâmplă în momentul ăla acolo și în lume, local-global. Micro-macro, băutul cafelei și războiul din Siria.

Amestec planurile cum le amestecăm toți pentru că de-a lungul unei zile suntem și serioși, și veseli, și profunzi, și superficiali.

Profit de cultura globală și de comodificare. Mac e Mac peste tot.

 

V.N.: Ce proiecte mai ai în plan? Și ce alte spații rămân de cucerit?

D.P.:  Merg la bienala de la Medellin și imediat la aia din Jakarta și închei anul la Târgu Mureș. Cum sună?

Expo

V.N.: Printre subiectele abordate în desenele tale se află Internetul și relația noastră cu tehnologia. Ce părere ai: conexiunile pe care le facilitează și solidaritatea online sunt autentice sau doar de fațadă, desensibilizând oamenii prin expunere excesivă?

D.P.: Lumi diferite cu relații diferite. Unii oameni au crescut cu cărți, alții cu tablete și unii și fără una și fără alta. Toată lumea are senzația că generația care vine e mai tâmpită, ascultă o muzică cretină și se îmbracă anapoda. Cu facebook-ul poți face revoluții sau iți poți arăta pisica. Totuși constat că în loc să lege lumea online parca izolează. Uită-te la oameni discutând singuri pe stradă sau trecând zebra cu mecla în iphone….  am un desen care zice în loc de I Am, I-Phone.

Am făcut un proiect de performance – desenat 3 zile cu creta în mijlocul târgului de tehnologie IFA din Berlin. Și mie și lor le-a plăcut. Așa că există punți.

Eu sunt low cu dorința de high tech. Am semi-smart phone, desenez cu degetul direct pe laptop și postez zilnic pe facebook. Desenez cu capul.

Dan Perjovschi on display

V.N.: Prin seria insider, feeder își propune explorarea universului exterior muzicii și artelor vizuale prin discuții aprofundate despre motivație, execuție și percepție în artă. Care au fost personajele care te-au inspirat și influențat cel mai mult de-a lungul carierei tale?

D.P.: Toți profesorii și artiștii care nu mi-au plăcut, că am stat deoparte de ideile și picturile lor. Cel mai mult m-a influențat Lia Perjovschi, partenerul meu.

V.N.: Ne-a făcut plăcere!

Words: Violeta Năzare

part of the feeder insider series

6 Comments
  1. […] Acum lucrez mult cu cuvinte. Nu mai scot imaginea din cuvânt, o las acolo să ți-o imaginezi tu. Când scriu Life și accentuez if te las pe tine să-ți imaginezi What if? – feeder insider w/ Dan Perjovschi […]

  2. […] adică pe cei de la „Ăştia sîntem” (Mihail, Alexandru & Carmina Vakulovski şi Dan Perjovschi). La Tiuk! publică oameni de cultură de orice vîrstă şi din orice mişcare culturală (de la […]

  3. […] conversation which Feeder sustains through the insider series has broadened towards visual arts; Dan Perjovschi, Roman Tolici, Olga Ziemska are only a few of the artists who we’ve been talking to over the […]

  4. […] În tehnica desenului, penița și tușul sunt preferatele mele cu toate că acum folosesc markere Posca cel mai des, datorită fiabilității […]

  5. […] întreținută de Feeder prin seria Insider s-a extins mult înspre zona artelor vizuale; Dan Perjovschi, Roman Tolici, Olga Ziemska sunt doar câțiva dintre artiștii cu care am stat de vorbă în […]

  6. Alexandra 2 years ago

    Pe langa acele hobby-uri, sa le zic asa, este si jurnalist, ilustrator(oarecum inclus in arta desenului doar ca intr-o arie mai exstinsa, tinand mai mult de web). E incredibil cat de multe lucruri poate face omul asta, chiar merita apreciat pentru asta. Am ramas usor surprinsa sa vad un articol scris despre el(sau cel putin care se deschide cu detaliile lui).

Leave a reply (we review all comments)

CONTACT US

Send us an email and we'll get back to you, asap. Thank you! ⭐️

Sending

© 2004 - 2018 feeder.ro

Log in with your credentials

or    

Forgot your details?