feeder insider w/ Olga Ziemska [ro]

[en]

Prin sculpturile și instalațiile ei puternice și totuși misterioase, Olga Ziemska aduce un omagiu forței miraculoase a naturii și reaprinde dialogul intuitiv dintre elementul uman și cel natural, „făcând corpul omenesc o parte din întreg, nu întreaga parte”. Cu ocazia realizării unei noi versiuni a Stillness in motion: The Matka Series (Neclintirii în mișcare: Seria Matka) weekendul acesta în Cluj pentru festivalul 18+, ne-am alăturat Olgăi într-o conversație extinsă despre artă, comunicare interculturală și inspirație.

keywords: natură, intuiție, interconectat, neclintire

Atelierul meu arată ca… un laborator organizat de cercetare creativă dintr-o clădire industrială în centrul orașului Cleveland, Ohio chiar lângă minunatul Lac Eerie. Este un spațiu în care abundă lumina naturală mulțumită ferestrelor mari de depozit și tavanelor înalte plus podelelor vopsite într-un alb strălucitor.
Întotdeauna găsesc timp pentru… plimbările în natură cu câinele meu Bluejay.
Natura este… universul. Natura suntem noi. Cred că natura este tot ce se află pe pământ, inclusiv noi oamenii, până la tot ce se află deasupra, sub și dincolo de această planetă. Natura este totul… chiar și imaginația noastră este o reflexie a naturii.
Crescând, mi-am dorit să devin… învățătoare, apoi medic veterinar, apoi scriitoare, apoi ilustratoare de cărți, apoi cumpărător de modă, apoi psiholog și în final artist.
Un obicei de care nu pot scăpa… este să cumpăr cărți. Am un soi de dependență de a cumpăra și a colecționa cărți și am de gând să construiesc în următoarea mea casă o bibliotecă de la podea până în tavan.
Mic dejunul meu preferat… este o omletă cu legume făcută în casă, cu o banană, lapte de migdale și smoothie de spirulina cu o ceașcă de ceai verde fierbinte.
Un loc secret și frumos din Polonia… nu e chiar secret dar e unul dintre locurile mele preferate de pe pământ și cea mai timpurie sursă de inspirație creativă și artistică. Giewont este un munte din Parcul Național Tatra al cărui profil seamănă cu un om uriaș care doarme.
Îmi place să ascult… Aphex Twin Selected Ambient Works Vol 2 Disc 1. Este modul în care îmi încep adesea ziua și albumul spre care m-am îndreptat în ultimii 15 ani când lucrez în studio. Nu mă plictisesc niciodată de el.
Uneori citesc… beletristică. ADOR cărțile și cam 95% din colecția mea de cărți sunt non-fiction pe teme precum știință, psihologie, filosofie, poezie, artă, design etc.
3 artiști cu care rezonez… sunt răposatul meu bunic Teofil, Guiseppe Penone și Kiki Smith.

Cristina: Hello, Olga! E minunat că vei construi în Cluj o versiune a Stillness in Motion: the Matka Series, cel mai cunoscut proiect al tău până în ziua de azi, cu ocazia festivalului 18+. Cum a început totul? De ce ai ales arta ca mod de a te exprima?

Olga Ziemska: M-a preocupat arta de când mă știu. Unele dintre cele mai vechi amintiri ale mele sunt cu mine la masă desenând concentrată cu teancuri de hârtii și o cutie plină de creioane. Am fost un copil liniștit care avea o lume interioară fertilă, în care petreceam mult timp cu imaginația mea. Arta a devenit una dintre cele mai timpurii forme de expresie pură și o modalitate directă de a le comunica prietenilor și familiei gândurile, ideile și experiențele mele, fără a trebui să mă bazez pe cuvinte. Atât părinții cât și fratele meu au emigrat din Polonia în Statele Unite la începutul anilor ’70, iar eu m-am născut la scurt timp după. Întotdeauna am spus „Polonia este casa mea” în ciuda faptului că trăiam în America de Vest înconjurată de familii americane și cultura americană. M-am simțit întotdeauna ca și când aș trăi între două culturi și două limbi, astfel încât am dezvoltat un spațiu al meu cu o limbă și o cultură care existau între aceste două locuri; un spațiu bazat pe toate lucrurile universale și care conecta aceste discrepanțe culturale și lingvistice aparente.

Arta a devenit una dintre modalitățile în care puteam conversa cu ceilalți fără a trebui să știu bine o limbă sau o cultură anume, ci puteam să comunic intuitiv despre toate lucrurile care sunt împărtășite și înțelese în mod universal, de către toți oamenii; lucrurile care fundamentează toată viața și care ne conectează pe noi toți între noi.

C.: În aproape toate culturile, forma umană este centrală. Unde se poziționează Matka față de siluetele venusiene, primele figuri artistice umane găsite până în prezent?

O.Z.: Cred că Matka-urile sunt doar o continuare a acestui instinct și nevoie de a exprima prin natură forma feminină în artă.

Calitatea generativă pe care femeile o posedă cred că au fost întotdeauna o sursă de fascinație și de inspirație, precum și un simbol al legăturii umane cu natura și al forței vitale transformatoare a naturii.

Statuile lui Venus din Paleoliticul superior au fost găsite pe toată Eurasia și datează de acum 35.000 de ani, fiind făcute din elementele naturale aflate la îndemână, fie ele piatră moale sau argilă. La fel ca și statuetele lui Venus, Matka-urile sunt făcute din materiale care se găsesc local, eu folosind în mod specific crengi pentru a-mi crea figurile.

C.: Cât îți ia să construiești o Matka și pentru cât timp se va afla acolo? Care e percepția ta asupra timpului în relație cu arta?

O.Z.: Prima Matka pe care am făcut-o a fost la Centru de Sculptură Poloneză din Oronsko, Polonia. Mi-a luat 3 luni să o fac pentru că am parcurs întregul proces singură, de la a colecta materialul, la a curăța fiecare creangă pe rând și până la a le aranja și a forma silueta feminină. De atunci am încercat să simplific procesul până în punctul în care am reușit să termin Matka din Korea în mai puțin de o lună. Acum în România mi-am îmbunătățit și mai mult procesul și am reușit să creez o Matka în mai puțin de două săptămâni cu ajutorul voluntarilor la tăierea și curățarea crengilor.

Stillness

C.: Cum arată procesul tău de lucru? Cum începi și cum duci o idee până la bun sfârșit?

O.Z.:

O mare parte din acest proces este faza de cercetare, care constă în plimbări prin viață, găsirea inspirației și crearea unor conexiuni. De obicei ideea pentru o sculptură îmi vine complet formată în minte și pot să o vizualizez cu claritate.

Dar înainte să o pot vedea și înainte să pot să creez fizic un obiect de artă, petrec o perioadă îndelungată documentându-mă, scriind, schițând, dezvoltând, experimentând. Odată ce încep efectiv realizarea unei lucrări procesul evoluează foarte rapid și intuitiv spre finalizare.

C.: Rezidența ta artistică la festivalul 18+ se va finaliza cu o versiune a Matkăi în Cluj, care va contribui la identitatea orașului și atitudinea publicului față de artă în spațiul public. Ai mai vizitat România înainte? Cu ce gânduri vii în țară?

O.Z.: Nu am mai vizitat România înainte, dar am fost entuziasmată de ocazia de a vizita Clujul și de a învăța câte ceva despre România prin experiență directă și personală.

C.: După Cluj, unde va mai apărea Matka?

O.Z.: Intenționez să fac următoarea Matka în Statele Unite, din moment ce în mod surprinzător încă nu am făcut una acolo.

C.: Lucrările tale sunt expuse în Statele Unite, Europa și recent Asia. Ce reacții ai primit? Care sunt deosebirile și asemănările între modurile cum percep oamenii de culturi diferite sculpturile tale?

O.Z.: Mă entuziasmează întotdeauna să văd cum arta mea rezonează cu oamenii din întreaga lume, de toate culturile, religiile și perspectivele. Mereu am simțit că arta poate fi folosită într-un mod care comunică universal dincolo de limbajul și înțelegerea culturală, până la a fi un fel de înțelegere viscerală care cuprinde toată natura și toată omenirea. Cred că arta poate fi un conector incredibil și văd că munca mea rezonează cu oameni de peste tot în ceea ce privește această experiență împrtășită în mod universal.

C.: Unde consideri că ai ajuns la cea mai pătrunzătoare observație în legătură cu lumea artei? În anii de școală, în timpul diverselor rezidențe, prin expoziții de grup sau în altă parte?

O.Z.: Toate din cele enumerate anterior. Cred că arta și înțelegerea sunt un proces care continuă la nesfârșit și cele mai pătrunzătoare observații asupra universului artistic vin dinăuntru.

C.: Feeder.ro a împlinit 11 ani. Ce făceai în 2004 și ce plănuiești să faci peste 11 ani?

O.Z.: În 2004 eram studentă la Școala de Design Rhode Island din Providence, Rhose Island unde învățam pentru un master în sculptură. În vara lui 2004 am călătorit în Cehia pentru o expoziție personală într-o biserică de 520 m.p. unde am creat o piesă denumită „Copacul mi-a zis…” („The tree told me so…”). Peste 11 ani intenționez să continui să fac artă și să călătoresc cu fiecare ocazie pe care o găsesc.

Matka Korea

All images © Olga Ziemska
Text de Cristina Popa
Traducere de Violeta Năzare

insider signature

Leave a reply (we review all comments)