feeder insider w/ Industrial Tattoo

feeder insider w/ Industrial Tattoo

Isfan Teodor este fondatorul Industrial Tattoo, un salon Bucureștean cu tradiție deosebită și portofoliu vast.Pentru Insider-ul de azi, am stat de vorbă cu el mai ales despre tatuaje, un fenomen din ce în ce mai imbrățișat de oamenii din România.

Mai întâi, fill in the blanks:

Atunci când începe o zi nouă, primul meu gând se duce la… trezire.
Dacă vărs tuşul e semn că… sunt concentrat.
Fiecare linie pe care o tatuez… completează.
Niciun om nu poate… sau nu vrea.
Îmi place viaţa deoarece… este complexă.
Altă pasiune de-a mea este…muzica.
Vreau să-mi petrec cât mai mult timp… de calitate.
Peste tot văd numai… tipare.
Când mă gândesc la natură… pe lângă multitudine, văd ordine şi linişte.
Cine nu are tatuaje… şi nu vrea, să nu-şi facă.

Neon: Salut! Suntem în toiul verii şi… scuze gluma, dar ai aer condiționat la salon, stai cu geamul deschis sau ai un ventilator mare pe tavan?
Teo: Salutare! Aer condiţionat uneori şi cu geamul deschis pe toată perioada anului cât este rezonabil afară.

N: Tatuai încă de prin liceu din câte ştiu dar ai avut un drum de parcurs până la proiectul personal… Când ai deschis Industrial Tattoo şi care a fost întreg contextul în care s-a petrecut asta?
T: Tatuez de la jumătatea anului 1998, diverse locaţii, oameni, vorbe, păreri, tranziţia prin ani. Proiect personal… mă gândeam de ceva ani înainte şi la o răscruce, şansa a apărut şi am ales calea acestei arte pentru că realizezi la un moment dat că nehotărârea nu este o opţiune şi multitudinea posiblităților poate fi un miraj, care te poate devia de la cursul tău. La 25 de ani am luat această hotărâre că fiind una stabilă şi dedicată excelării , apoi a apărut Industrial Tattoo, materializarea unui vis şi totodată, subtil, începutul unor experienţe de maturizare.

N: Care e faza cu percepţia oamenilor despre tatuaje… Cum se îmbină societatea şi moda în România? Cum s-a schimbat ea de-a lungul timpului şi care a fost perspectiva ta asupra fenomenului tattoo?
T: Sunt diverse aspecte ale percepţiei tatuajelor de către semenii noştri, menţionez curiozitatea, unul dintre aspecte şi care îmi place să cred că primează acum. Nu intru în alte aspecte deoarece atunci când cei care vor citi aceste rânduri vor avea şi păreri personale în minte (ceea ce face interactivă totuşi ideea, nu credeţi?)
Îmbinarea societăţii cu moda în România se face ca la carte, mulţi o adoptă fără notă personală şi fără să îşi dea seama că nu orice este pentru toţi. Perspectiva mea despre tatuaje la început a fost “Ce fac ăştia care tatuează? Desenul este unul şi ce rămâne este alta!” asta pentru că cei care tatuau nu erau neapărat din sfera artistică erau doar cei care aveau tăria să străpungă pielea pentru a lăsa un semn şi desenul rămas în urma tatuării era o interpretare a calităţii lor de tatuator. În timp, perspectiva a evoluat către cerinţa doritorului şi voinţa noastră, a tatuatorilor, de a excela în tehnică, ca apoi să ajungem încet şi sigur la un stil propriu de tatuat, însemnând idei , tratare artistică, mesaj.

N: Din punct de vedere tehnic îmi închipui că sunt foarte multe aspecte. Cum ai învăţat tu să tatuezi ?
T: Sunt multe aspecte tehnice, în schimb fineţea şi experienţa îşi spun cuvântul în final. Cum am învăţat să tatuez… este o poveste lungă. Începutul a fost cu nişte modele pe care le-am desenat pe câţiva vecini care ştiau că sunt la liceu cu profil de artă şi că desenez de mic copil, aşadar le-am desenat cu un pix obişnuit pe piele modelele şi apoi au mers la cineva care făcea tatuaje în stilul vechi. După ce am văzut cum au ieşit pe piele desenele am rămas un pic dezamăgit pentru că nu erau câtuşi de puţin la fel cum erau desenate şi astfel am zis că o să le fac eu şi am început să strâng informaţii despre tehnica realizării unui aparat artizanal şi ce înseamnă procesul de tatuare, asta de la cine ştiam că face tatuaje în liceu. Încet, am reuşit să ajung şi pe la două saloane să observ pentru câteva minute cum se procedează într-un cadru organizat executarea unui tatuaj. Practic nu am învăţat de la cineva să tatuez, eu fiind pe principiul că “Meseria se fură” şi la vremea aceea pe cei care tatuau îi numărai pe degetele de la o mână, mă refer aşa zişii profesionişti de la un salon sau studio, iar aceia nu erau deschişi în a învăţa pe cineva.
Sistemul de învăţare a fost “Încercare, perfecţionare şi cercetare”. Şi povestea continuă…

N: Majoritatea modelelor pe care le realizezi sunt ale tale, altele reinterpretări sau în orice caz, treburi originale… De ce e mai bine aşa (sau nu e) în loc să copiezi doar ceva ready-made?
T: Am făcut multe tatuaje, începutul este presărat cu mici intervenţii artistice pe unele modele din reviste, cataloage, cerinţele doritorilor, şi au trecut ani de zile până când am ajuns pe calea unui stil propriu, când acum îmbin din ce în ce mai mult desenul meu cu ce idei apar din partea oamenilor.
Reinterpretările sunt excelente pentru oamenii din România care au uitat de original şi origini.
Tatuajul în ţara noastră nu este o artă, ci un serviciu şi în timp am observat că implicarea artistului (în caz că este) nu este neapărat apreciată, pentru că cei care vor au doar impresia că ştiu ce este potrivit lor, experienţa. Portofoliul şi vechimea unui tatuator pentru unii reprezintă calitate şi încredere, pentru alţii doar un om care ştie să facă, aşadar părerea unui artist tatuator este o pierdere de timp atunci când ştii ce vrei.
Am întâlnit şi străini din diverse ţări şi pot spune că aceia erau conştienţi unde au venit să îşi decoreze corpul şi aveau sugestii pertinente, aveau deplină încredere în artist că va fi în regulă.
În fine…fiecare face cum crede şi ce simte sau cum se lasă influenţat.

N: Am văzut şi desene de ale tale de când erai mult mai tânăr – variate şi complexe încă de pe atunci. Ce subiecte şi abordări te mai pasionează acum în desen şi la ce input visual mai dai atenţie?
T: Odată cu trecerea timpului observ în felul meu simbolistica vieţii şi astfel încerc să redau pe hârtie şi uneori şi pe piele simplitatea şi totodată complexitatea unor momente, gesturi, sentimente, gânduri. Trăim în era simbolului cred eu şi pentru că tot ce este şi există se poate sintetiza vizual, auditiv, tactil şi prin gust.
Îmi place simbolul cu reprezentarea lui grafică, geometrică, simetrică uneori, tot ce ne înconjoară cred că are o geometrie ascunsă şi o grafică. Totodată şi compoziţia aparent nonsens are frumuseţea ei.
De ceva timp mă preocupă şi rădăcinile artistice ale patriei noastre, ţară noastră este un loc plin de tratări variate ale unor motive din viaţa veche a românilor.
În linii mari, natura este cea care mă fascinează şi mă inspiră.

N: Consideri că orice fel de grafică se mulează pe anatomia umană? După caz, există modele mai indicate sau din contra, de evitat…
T: Este un subiect complex…pe scurt, orice fel de grafică se va mula pe acest corp perfect al omului, astfel numai un ochi ales cu pregătire va simţi în ce măsură şi compoziţie se va potrivi grafica.
Cred că trăim într-o lume relativă de fapt, căci ce consider eu că este potrivit pentru mine nu este neapărat la fel şi pentru tine, astfel modelele indicate sunt acelea la care te gândeşti de ceva timp, alegerea este una importantă pentru că ea rămâne pe piele toată viaţa. Fără grabă… în general.

N: Din ce în ce mai mulţi tatuatori, amatori sau pe cale de a deveni profi… ai vreun mesaj sau un sfat pentru breaslă? Dar pentru clienţi?
T: Aşadar am ajuns şi în momentul în care nu mai este o criză de tatuatori…definiţia cuvântului “profesionist” spune că este acea persoană care practică o profesie în baza unei pregătiri şi apoi este şi remunerat, astfel mesajul meu este: Fără ucenicie îndelungată nu există pregătire practică şi ucenicia nu este remunerată. De aici mai departe, să vă gândiţi fiecare dintre voi care aveţi tatuaje, v-ați tatuat la un ucenic sau la un profesor? Şi întrebaţi-vă cât costă pielea voastră, cât merită pentru toată viaţa?
Şi sfatul meu pentru tatuatori este să se gândească, sunt pregătiţi să facă ceva pe pielea altora?… Oameni ce rămân tatuaţi toată viaţa; ei s-ar tatua la unii ca ei? Să nu vă orbească REMUNERAŢIA, pentru că mulţi dintre voi nu o meritaţi ( chiar şi cât cereţi)! Şi alţii care o merită, bieţii de ei nu ştiu să o ceară.
Şi pentru doritori, cred că am acoperit deja liniile importante la care să gandescă viitorul.

N: Convenţii, evenimente, proiecte personale – faci ceva special în viitorul apropiat?
T: Convenţii rar frecventez, în schimb proiecte personale am, deja am realizat un set de lucrări compuse special pentru a fi tatuaje adunate într-o copertă deosebită, pe acestea le puteţi vedea pe pagina de Facebook şi pe viu la studio-ul Industrial Tattoo. Şi da! voi face ceva special în viitorul apropiat! Ceva major.

N: Pace Teo, Pace Industrial Tattoo. Numai de bine să auzim!
T: Mulţumesc şi îţi urez ţie şi celor care au citit aceste întrebări şi răspunsuri… să aveţi spor în ceea ce vreţi să faceţi!