Festivalul de film fantastic de la Sitges

Sitges pare a fi cel mai bun festival din lume. Pentru geeksi mai ales. Geekdom. Locul e perfect ca sa-ti poti cunoaste eroii. Prezentarea speciala la Maniac (vazut la Cannes in Midnight Screeneing) isi are loc aici. Si il gasesti singur la masa, la terasa hotelului Melia, pe William Lustig, autorul Maniac-ului original, din 1980, acum jurat si premiat cu Masina Timpului. Si stam de vorba despre tot ce vrei si nu vrei, la un drink, alaturi de Andrei si Codruta, care vor sa-l invite la Biertan. Iar Lustig e superincantat ca a cunoscut romani, o suna pe prietena sa romanca de la Los Angeles, si Codruta vorbeste cu ea. Asta dupa ce cu doua ore inainte am vorbit cu Barbara Steele, zeita horror din anii 60, acum la 75 de ani si still superba, din Black Sunday al lui Mario Bava si dupa ce cu o seara inainte am vorbit cu fiul lui Bava, Lamberto, autorul Demoni si Fantasghiro. Si apoi cu Don Coscarelli, father of Phantasm, cu primul film aici, John Dies at the End, vezi postul despre ziua 1 a festivalului.

Fara fite, fara bodyguarzi si gardulete, asa cume firesc sa fie. In plus nebunia cataluna si atmosfera lejera, Cava si taps ajuta. M-am reintilnit cu prietenii mei suedezi Christian si Magnus, reprezentantii Federatiei de film Fantastic Melies, cu care am fost de 2 ori la Grossmann in Slovenia, si cu Timo Vuorensola, regizorul lui Iron Sky, mai inalt ca Darth Vader si cu o cravata Laibach, pe care-l stiu tot de la Grossmann si carea fost si la Cluj la prezentarea filmului de la TIFf, completa cu concert Laibach. Dupa un scurt cocktail Hong Kong ajungem in port la barul Nirvana, cu alti filmakeri emeriti, Johness (Storage) si Bruno (Aurora), plus echipa feminina de la Among Friends, regizat de Danielle Harris, actrita din seria Halloween, dar si fiiica lui Bruce Willis din The Last Boy Scout al lui Tony Scott, la care am facut promo acum 15 ani la HBO, si am pus-o in el cu replica Gimme the keys or I shoot the Kid, la care ea cu un ursulet in brate zice socat “Daddy!!!”, si am interpelat-o cu asta. Si aflam cu stupoare ca e de origine jumate romana, jumate germana. Noptile sunt grele aici, mai laes daca combini shoturi cu cocktailuri.

Azi am (re)vazut E.T. intr-o prezentare speciala (Phenomena, o serie cult barceloneza girata de Nacho Cerda), in prezenta actritei Dee Wallace (pe vremuri si Stone), care aprimit premiul Maria Onorifica (fecioara robot din Metropolis), si cind am iesit la soare, colinele si casuetle mi’au adus aminte de oraselul din film, si Ouch, am plins, la fel ca in 1982 la prima vizionare (sala de repetitie filarmonica G. Dima Brasov), sau la a doua, la jumatatea anilor 90, atunci cind l-am numit filmul perfect calculat pentru plins si emotie garantata.

a continuar…